Nu odata vi s-a intamplat sa vedeti cum
plang copacii cand li se rupe un ram, cum varsa lacrimi vita-de-vie
cand este tunsa de pletele ce i-au incalcit capul peste vara, cand
impletind coronite din papadii primavara, ramaneati cu mainile lipicioase
de laptele alb-amarui care se scurge alene din trupusorul frant
al florii.
Uite exact asa, acum 3000 de ani in urma a existat un copac tropical,
cu frunza lata care la fel plangea cand era ranit sau cand isi pierdea
vreo frunza din falnica-i coroana.
Asa numitul Chihlimbar, originar din Republica Dominicana, plangea
cu lacrimi de aur, care mai apoi se transformau in pietre pretioase
atat de cautate de om.
Inca din timpuri stravechi chihlimbarul era foarte mult apreciat
datorita frumusetii sale si detinerea presupusa a puteri magice
ocrotitoare, era la fel utilizat si pentru prepararea anumitor unguiente
si medicamente. La fel trezeau mare interes si curiozitate originea
misterioasa a pietrei cat si puterea ei de a atrage penele sau paie
dupa ce este frecata cu o carpa. Despre pretul chihlimbarului va
puteti da seama din comparatia urmatoare: pretul unei sculpturi
efectuate in aceasta piatra era mai mare de cat al unui sclav sanatos.
Mult timp sursa acestei comori a ramas neclara, fiindca rezultatul
final, adica piatra, era gasita in sol si roci, pana cand n-a fost
descoperit in estul Africii producatorul de lacrimi aurii.
Cum se formeaza chihlimbarul? In rezultatul fracturarii unui ram,
sau distrugerea scoartei copacului, la suprafata se iveste suvita
de seva elaborata sau rasina pentru a acoperi si cicatriza rana.
Rasina spre deosebire de seva elaborata a altor copaci nu contine
apa, dar numai esteri alcooli si compusi de terpena care au capacitatea
de a se pastra sute si mii de ani intacti si fara asi schimba compozitia.
Se intampla ca unele insecte sa fie atrase de mirosul rasinii,
unde odata asezate pe aceasta suprafata raman pe veci lipite, iar
lacrima le infasoara cu blandete in galbenul ei si le plange pe
fundul mlastinilor, in adancul solurilor, transformandu-le in adevarate
exponate ale trecutului.
|