Conventia privind protectia si utilizarea cursurilor de apa transfrontaliere si a lacurilor internationale
(Helsinki, 17.03.1992)

Ape transfrontiere inseamna orice apa de suprafata sau sbterana care marcheaza frontierele dintre doua sau mai multe state, le traverseaza sau sunt lacalizate pe acestea. Statele semnatare se angajeaza sa adopte masuri adecvatice in special pentru a preveni, a controla si reduce poluarile apelor care pot cauza impact transfrontier; a asigura ca apele transfrontiere sa fie utilizate in scopul gospodaririi rationale si sigure din punct de vedere ecologic, conservarii resurselor de apa si protectiei mediului; utilizarea acestor ape intr-un mod rezonabil si echitabil; conservarea si unde este necesar restaurarea ecosistemelor.

Convetia privind diversitatea biologica
(Rio, 5 iunie 1992)

Are ca obiective definitorii conservarea diversitatii biologice, utilizarea durabila a elementelor sale si impartirea justa si echilibrata a avantajelor ce decurg din exploatarea resurselor genetice si la un transfer corespunzator de tehnici pertinente, tinand cont de toate drepturile asupra acestor resurse si tehnici, si datorita unei finantari adecvate.

Conventia privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea
(Sofia, 26 iunie 1994)

Obiectul Conventiei este reprezentat, in special, de 5 categorii de activitati planificate sau in curs de realizare, in masura in care acestea produc sau pot produce impacturi transfrontiere (precum evacuarea de apa uzate, amenajari hidrotehnice, exploatarea constructiilorhidrotehnice existente, manipularea substantelor periculoase pentru apa si prevenirea accidentelor etc). Cooperarea in domeniul gospodaririi apelor este orientate spre realizarea unei utilizari durabile a apelor, pornind de la criteriile unei dezvoltari stabile si ecologice adecvate care vizeaza, in acelasi timp: mentinerea calitatii generale a vietii, accesului continuu la resursele naturale, evitarea pagubelor ecologice de durata si asigurarea protectiei ecosistemelor si aplicarea unor abordari preventive. Sunt promovate, in acest context, doua reguli esentiale: dreptul fiecarui stat de a adopta si aplica masuri mai ferme decat cele care rezulta din prevederile conventiei si respective, interdictia ca prin aplicarea documentului sa se cauzeze vre-o crestere semnificativa, directa sau indirecta, a impactului asupra mediului riveran. Pe baza principiilor "poluatorul plateste" sic el al "precautiei" sunt considerate drept forme de cooperare: Consultarile si activitatile comune, schimbul de informatii si experienta mai ales in domeniul reglementarilor legale, interne si internationale in domeniu.

Conventia ONU pentru combaterea desertificarii in tarile afectate de seceta.
(Paris, 17 martie 1994)

Conventia in cauza afirma o prioritate Africana unde se gaseste majoritatea statelor amenintate de fenomenul desertificarii, dar si a altor regiuni precum Asia, America Latina, Caraibe si Europa. In al doilea rand, structura sa cuprinde aspecte novatoare, articulandu-se in jurul programelor de actiune desfasurate la nivel national, regional si subregional, a caror aplicare conditioneaza executarea obligatiilor partilor.
Problema cea mia importanta a acestor documente o va constitui, in urmatorii ani, cea a finantarii masurilor de aplicare a lor. Asa, de exemplu, s-a calculate ca numai costul planului de actiune "Agenda XXI" se va ridica la 600 mii de milioane de dolari SUA annual, din care 125 de mii de milioane ar trebui sa fie considerate ca un aport suplimentar la ajutorul pemtru dezvoltare pe care tarile dezvoltate il acorda in present. In ciuda tarilor din parte defavorizata a lumii putine state industrializate sunt dispuse sa faca acest lucru.