|
 |
|
La Tipova
|
Nistrul este un hotar, strajuit de cetati si manastiri,
care se succed pe malul drept al acestuia: Hotin, Calarasi, Cosauti,
Rudi, Soroca, Japca, Saharna, Tipova, Tighina, Noul Neamt, Ciobruciu,
Palanca, Cetatea Alba...
Cruce si sabie... Cuvant si tacere... Apa si piatra...
Aceasta e tara Nistrului...
Anume aici a luat nastere un fenomen arhitectural unic in Europa:
biserica-cetate. De regula situata intr-un loc inaccesibil, tainuit,
scobita in perete de stanca, incapatoare, ca sa poata adaposti la
vremi de rastriste locuitorii satelor din preajma, cu fata orientata
catre rasaritul pagan, de unde se scurgeau puhoaiele de popoare barbare,
locuitorii ei
de-a lung de veacuri, au fost deopotriva: calugari si osteni, preoti
si strajeri, carturari si cioplitori in stanca...
Oamenii satelor de aici au stat si ei de paza vetrelor strabune cu
o mana pe plug si alta pe sabie...
Nu intamplator malul drept al Nistrului, mai priporos si ceva mai
ridicat ca celalalt, seamana de la Hotin pana la mare, cu un zid lung,
ca de cetate, - zidul de aparare a Europei, i-am zice, - alcatuit
dintr-o multime de manastiri si bastioane...
Cele mai vechi biserici si schituri romanesti par a fi cele de la
Nistru.
Una dintre acestea e Tipova. O localitate, care pastreaza in numele
ei sonoritati de cetate dacica: Tipova. Sau de avertisment apocaliptic
venit mai degraba din viitor, cum incearca sa sugereze vanturile care
se incalcesc pe inaltimi sau lumina ce tiuie trecand printre pietre:
?Tipa-va!?
Aici ai impresia ca cerul se agata de colturile pietrelor, incercand
parca sa le clinteasca cu blandete din loc.
In aceste zile de primavara intarziata, ceata si aburii de de-asupra
Nistrului se sprijina de dealurile pietroase, creandu-ti iluzia ca
acestea s-au si desprins de la pamant, plutind cu tot cu schit si
chilii, undeva intre cer si tarani.
Flori galbene, de papadie, ard mocnit ca niste lumanari pe marginile
pietrelor, intru a-ti arata cararea care duce catre incaperile scobite
in peretele de piatra al Nistrului.
Treptele care coboara catre manastire sint roase de incaltari.
Pe alocuri acestea sint prabusite cu tot cu stancile in care fusesera
cioplite.
De multe ori legatura intre o treapta si alta o fac: o radacina de
pom, un prichici de stanca pravalita, un smoc de iarba uscata...
Aici, intre Rapa Blanaritei si Valea Satului, e situat un adevarat
orasel subteran ? 18 incaperi sapate in roca, ? ?de catre calugari
cu unghiile?, iti precizeaza localnicii ? un sobor, plus alte doua
bisericute de dimensiuni mai mici, o clopotnita, care a avut odata
si trei clopote, chilii pentru calugari cu paturi de piatra, incaperi
legate intre ele de treceri interioare si un gang tainuit ? cale de
refugiu pentru calugari la timp de primejdii, care sfredeleste dealul
de piatra dintr-o parte in cealalta...
Complexul monastic seamana mai degraba cu o cetate, decat cu un locas
de cult.
Nu intamplator e numit in cronicile mai vechi, dar si de cei care
locuiesc in satul de deasupra ? Horodiste, adica Oras-Cetate.
La Tipova calugarul Mihail imi vorbeste de carti sfinte zidite in
peretii manastirii, ca aceasta sa nu se prabuseasca. Pe care le mai
cauta si azi diversi cautatori de comori.
Langa una dintre bisericile cioplite in stanca, calugarul ne indeamna
sa stam cu talpile pe un mormant, pe care-l crede a fi al unui sfant
necunoscut, ca sa ne intrebe: ?Simtiti cum se zbate tarana sub talpi?!?
O energie ciudata se scurge parca de jos, strabatandu-ne fiinta din
calcaie pana in crestet, si umplandu-ne de fior tainic.
La Tipova exista marturii arheologice care tin de secolul XII inainte
de Hristos.
Pe muchia dealului a fost descoperit un oras mort al getilor.
In grote, dar si pe pietrele acoperite cu giulgi de muschi verde poti
vedea rune stravechi, alfabete antice, zgariate in piatra, care asteapta
sa fie descifrate.
Arhiepiscopul Visarion Puiu situa schitul in zorii crestinismului,
apreciindu-l drept unul dintre cele mai vechi locasuri de cult romanesti.
O vreme fusese parasit.
In 1776 monahul Bartolomeu Ciungu va veni de la manastirea vecina
Saharna, ca
sa-l amenajeze si sa se aseze in el.
Undeva pe aici parca si zaresti ? acoperita de licheni uscati si iarba
tanara ? acea urma uriasa, despre care parintele istoriei Herodot
(490-429 i. Hr.) vorbea in Cartea a patra a Istoriei sale: ?Pe o stanca
langa fluviul Tiras (denumirea veche a Nistrului ? n.n.) oamenii arata
urma lui Heracle, urma ce seamana cu talpa piciorului unui om, dar
este lung de doi coti. Asa e aceasta urma?.
Pe cararile de aici zaresti parca urme de profeti.
Pe la Tipova poposise si unul dintre profetii Basarabiei dinainte
de 1940 ? Bucur, un barbat intre doua varste, cu barba neagra si cu
o cruce mare pe piept, care umbla descult pe zapada si pe care oamenii
mai batrani il mai tin minte trecand din sat in sat si profetind.
{i pentru ca dupa 28 iunie 1940 profetise ca puterea diavolului care
se latise dinspre Soare-Rasare va dura exact 50 de ani ca dupa aceea
sa piara in bezna istoriei, noile autoritati l-a arestat si impuscat
catre sfarsitul acelui an...
Peste alti ani, in 1949, bolsevicii au inchis manastirea, alungand
calugarii de aici in lume, iar peste un sfert de veac, in 1975 ? dupa
ce manastirea fusese devastata si distrusa completamente ? tot ei
au declarat-o fariseic ?luata sub ocrotirea statului?.
Dar chiar nici dansii la acea ora nu mai aveau ce ?ocroti?.
Noii stapani ai Basarabiei cunosteau adevarul ca un popor ramas fara
biserica poate fi mai usor ingenuncheat, indobitocit, ras de pe fata
pamantului.
Incepand cu 1995 Tipova e populata de cativa calugari, devenind loc
de pelerinaj.
Inca in 1980 mentionasem in cartea ?Moldova ? plai al mesterilor populari?
ca in cimitirul din localitatea Tipova, chiar la intrare, pe partea
dreapta, descoperisem ?Masa Tacerii? ? o masa rotunda de piatra cu
scaune rotunde asezate de jur imprejurul ei, la care un batran mi-a
mentionat ca sunt pomeniti mortii, deci ?se tace? ?o imitatie dupa
celebra sculptura a genialului Constantin Brancusi efectuata de mesteri
basarabeni inca in secolele XVII-XVIII.
?Mese asemanatoare, mi-a spus atunci acel localnic, ca sa ma dumireasca,
veti putea intalni aproape in fiecare tintirim de pe malul Nistrului...?.
Nu departe de manastire, raul Tipova se prabuseste vuind, ?tipand?,
de pe malurile abrupte, rostogolindu-se in prapastiile adanci, in
cascade care iti creeaza impresia ca ar cadea din cer.
Sub una dintre ele se afla o nisa, unde, sub o lespede cu sapte gauri,
se zice ca ar fi fost inmormantat, aici la marginile vechi Tracii,
poetul Orfeu, cel care imblanzea fiarele si tamaduia oamenii cu cantec
de lira...
De sus, de pe pietre Nistrul se vede ca din cer.
Bolta se impreuna aici cu pamantul, ca in timpurile cand, zic legendele,
Cerul comunica cu Pamantul, zeii dacilor coborand pe pamant, ca sa
se amestece cu oamenii, si sa se impreuneze cu fiicele oamenilor,
iar oamenii, la randul lor, puteau urca la Cer ? ca in pomul unei
case taranesti ? unde treceau de pe varful unui munte, dintr-un arbore
mai inalt sau cu o scara.
Pe urma legatura cu cerul s-a intrerupt, oamenii, insa, n-au uitat
de tot vechile locuri de contact cu cerul, ca un transfer spre o alta
dimensiune si realitate din chiar preajma noastra.
Tipova ar fi unul dintre acele locuri de taina.
Cararile de la Tipova pastreaza urme de calugari, si preoti, de profeti
si copii, de ciute si pasari...
Pe aici parca zaresti urmele sandalelor lui Iisus, inrourand iarba.
?A umblat pe aici si Mantuitorul, ti se va spune la Tipova, aerul
acestor locuri este respirat de El...?.
Ai impresia ca aici cuvantul Lui a fost auzit de pietre si stanci,
de arbori si ape, toate acestea pastrand reverberatia lor.
Aerul e mai limpede si zarile sint mai adanci, iar cerul e mai aproape
la Tipova...
Aici te convingi ca o tara se poate scutura de saracie, doar imbratisand
o inalta spiritualitate.
Ferice de cei care vor invia inainte de moarte! |
|
|
| Ultimul numar al Revistei Natura |
 |
Publicatie de Ecologie, Turism
si Cultura
Suntem datori, cat mai urgent, sa rezolvam problema poluantilor organici persistenti. detalii
"Spaima moliilor", imbatatoarea floare de levantica este totodata un remediu de sanatate, prea putin cunoscut detalii
Nedumerirea muzicantului
Odata am fost intrebat de un muzicant:
- Cum crezi, paianjenilor le place muzica?
- N-am avut prilejul sa-i vad in calitate de melomani... detalii
Oamenii de cultura sunt alesii Celui de Sus pentru a lumina sufletele oamenilor detalii
Vezi arhiva Revistei
Natura
|
| |
|
|
|
|
SalvaEco 
