|
 |
|
Mediul, o problema internationala
|
Inca din momentul in care s-a recunoscut ca exista
o criza ecologica, s-a vazut ca ea este globala, deoarece deteriorarile
de mediu nu cunosc frontiere, mai ales privind aerul, dar si apele
ce trec dintr-o tara in alta, sau poluarea oceanului, care este un
bun comun, cum sunt si speciile de plante si animale pe care omul
le ameninta cu pierea. Din aceste cauze, inca de la inceputul anilor
'70, au inceput actiuni internationale de protejare a mediului si
a naturii. Astfel, Consiliul Europei a proclamat anul 1970 ca Anul
European pentru Mediu iar in 1972 a fost convocata la Stockholm prima
Conferinta ONU pentru Mediu. Aici s-a constatat cat de mare este hiatusul
intre cunoasterea stiintifica si tehnica asupra mediului si necesitatile
de interventie si ca orice hotarare luata in domeniu va trebui bine
fundamentata stiintific. Una dintre consecintele Conferintei a fost
demararea Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (PNUE), de fapt,
un organism international cu sediul la Nairobi (Kenya). Putin timp
dupa aceea, Comunitatea Europeana a creat, in cadrul Comisiei Europene,
Directoratul pentru mediu, iar ONU a preluat, in cadrul Comisiei Economice,
concluziile si propunerile conferintei. Rezultatul a fost discutarea,
negocierea si luarea unor decizii in cadrul unor conventii internationale
de o deosebita importanta care, la nivelul Consiliului Europei, sunt
doar recomandari, dar la nivelul Uniunii Europene si ONU sunt reglementari
obligatorii.
Astfel, pentru poluarea aerului a fost semnata in 1979 "Conventia
pentru poluarea atmosferica transfrontiera" apoi Protocoalele
pentru emisiile de sulf (1987) si azot (1988). Pentru protejarea stratului
de ozon au fost semnate Conventia de la Viena (1985), Protocolul de
la Montreal (1987) si revizuirea lui de la Londra (1990), iar pentru
emisiile din dioxid de carbon a fost semnata, la Rio de Janeiro, "Conventia
privind schimbarile climatice" (1992) si Protocolul de la Kyoto
(1997) pe aceeasi tema.
Pentru apele continentale, ONU a lansat Deceniul apelor dulci, s-a
semnat "Conventia pentru poluarea-transfrontiera a raurilor si
lacurilor" (Helsinki, 1992), iar pentru protectia oceanelor,
"Conventia Natiunilor Unite privitoare la dreptul marilor"
(1982) si "Tratatul asupra Americii" (1995), iar pe plan
regional "Conventia privind protectia Marii Mediterane"
(1975, 1976, 1980) si a Marii Negre (Bucuresti, 1992). Pentru protectia
solului a avut loc "Conferinta ONU pentru desertificare"
(1977), iar pentru deseuri s-a semnat "Conventia de la Basel
privind transportul lor peste frontiere", intrata in vigoare
in 1992 si completata in 1994.
In ceea ce priveste biosfera, exista un mare numar de conventii si
tratate, cum ar fi "Conventia privind zonele umede" (Ramsar,
1971), "Conventia privind protectia patrimoniului mondial cultural
si natural" (Paris, 1972), "Conventia privind vanatoarea
de balene", (Washington, 1973), "Conventia privind conservarea
speciilor migratoare" (Bonn, 1979) etc. {i, cea mai cuprinzatoare,
"Conventia privind conservarea diversitatii biologice (Rio de
Janeiro, 1992).
Ce ne arata toate aceste documente? Ca ingrijorarea pentru starea
mediului si a componentelor sale este tot mai mare si ca omenirea
a devenit constienta de imensele pericole care ameninta conditiile
de viata pe planeta si insusi viitorul speciei umane.
Un prim pas pentru intelegerea globala a problemei s-a realizat in
1982, cand s-a comemorat, la Nairobi, scurgerea primilor zece ani
de la istorica conferinta de la Stockholm. Bilantul facut a fost cu
totul negativ, constatandu-se ca, in ciuda eforturilor depuse, s-a
realizat putin in mod concret pentru protejarea mediului la scara
globala. Dar s-a vazut mai ales, ca nu se pot lua in considerare doar
deteriorarile de mediu, fara a se cauta sa se diminueze cauzele lor,
cu alte cuvinte, industrializarea excesiva, agricultura intensiva,
supraexploatarea resurselor naturale, producerea energiei in cantitati
excesive, cresterea traficului de transport (pe sol, in aer si pe
apa); adica factorii prin care definim dezvoltarea societatii umane.
Cu aceasta ocazie s-a stabilit ca este necesara o abordare complexa,
simultana, a conditiilor de mediu si a dezvoltarii. Ca atare, a fost
numita o comisie ONU "pentru mediu si dezvoltare" care sa
realizeze o astfel de cercetare si sa prezinte un raport cat mai detaliat.
Pusa sub conducerea dnei Gro Harlem Brundtland, atunci ministru de
externe al Norvegiei, comisia a realizat un cuprinzator raport cunoscut
sub numele de Our common future (Viitorul nostru comun, 1987), dar
mai ales sub cel de "Raportul Brundtland", opera capitala,
caci ea a statuat o noua conceptie, denumita dezvoltare durabila (sustainable
development). Ea pune la baza dezvoltarii economice limitele impuse
de protejarea mediului, enuntand urmatoarea idee fundamentala: dezvoltarea
durabila inseamna utilizarea resurselor naturale necesare nevoilor
prezente fara ca aceasta sa compromita posibilitatea generatiilor
viitoare de a-si asigura propriile nevoi. Sau, in termeni economici,
bunastarea generatiei actuale nu trebuie sa creasca pe seama generatiilor
viitoare. Ea se refera la doua elemente, secatuirea globului de materiile
prime si deteriorarea mediului.
Conceptul de dezvoltare durabila s-a bucurat aproape instantaneu de
o publicitate extraordinara, fiind insusit de Comunitatea Europeana,
de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), de
Natiunile Unite si a fost sustinut puternic de Conferinta la varf
de la Paris din toamna lui 1991. In sfarsit, el a stat la baza importantei
Conferinte Mondiale a Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare
de la Rio de Janeiro (UNCED a United Nations Conference on Environment
and Development) din 1992. Ea a intrunit 107 sefi de state si 182
de ministri ai mediului sau similarii lor, sefii celor 27 organisme
specializate ONU, 33 organisme interguvernamentale si 300 ONG-uri,
fiind cea mai mare conferinta ce a avut loc pe Pamant. In ea s-a convenit
asupra unui program mondial care sa puna in aplicare conceptul de
dezvoltare durabila. El este cuprins intr-un document intitulat Declaratia
de la Rio privind mediul si dezvoltarea in care, in 27 de principii,
sunt enuntate ideile esentiale si intr-un masiv volum care sub numele
de Agenda 21, trece in revista intreaga problematica a factorilor
de mediu, starea actuala, pericolele de deteriorare si masurile ce
trebuie intreprinse pentru salvarea civilizatiei.
Ca urmare a Conferintei de la Rio, a fost infiintat un nou organism
international ONU menit a pune in aplicare conceptul de dezvoltare
durabila, denumit Comisia ONU pentru mediu si dezvoltare, recunoscandu-se
faptul ca ameliorarile mediului sunt dependente mai ales de schimbarile
economice si sociale si nu pot fi realizate doar prin investitii locale.
Pentru implementarea noilor concepte si luarea unor decizii concrete
au fost organizate conferinte internationale regionale, cum a fost
pentru Asia de Sud-Est sau, cea care ne intereseaza in cel mai inalt
grad, Conferinta ministeriala Un mediu pentru Europa, care a avut
loc in aprilie 1993 la Lucerna (Elvetia). Raportul acesteia, intitulat
Programul de actiune pentru protectia mediului in Europa Centrala
si de Est, cuprinde o fotografie a starii mediului in toate cele 19
tari din aceasta parte a Europei si un program detaliat de masuri
pe care trebuie sa le ia toate tarile vizate, de la ameliorarea directa
a factorilor de mediu (aer, apa, sol, subsol) si pana la reforma politicilor
si a conceptiilor economice. Raportarea celor realizate s-a facut
la conferinta urmatoare, din 1995, de la Sofia si la cea din 1998
de la Aahurs. In iunie 1997, a avut loc la New York Conferinta Earth
Summit +5, organizata de ONU, in care sefii de state si de guverne
au venit sa raporteze ce s-a realizat in cei cinci ani scursi de la
Conferinta UNCED de la Rio.
In septembrie 2002 la Iohannesburg, Africa de Sud si-a desfasurat
lucrarile forumul mondial dedicat dezvoltarii durabile a umanitatii.
E un pas facut in viitor, care ar putea conferi o alta dimensiune
si o alta mentalitate asupra convietuirii speciei umane cu planeta
pamant.
In septembrie 2002 la Iohannesburg, Africa de Sud si-a desfasurat
lucrarile forumul mondial dedicat dezvoltarii durabile a umanitatii.
E un pas facut in viitor, care ar putea conferi o alta dimensiune
si o alta mentalitate asupra convietuirii speciei umane cu planeta
pamant.
Marcian BLEAHU,
("Priveste inapoi cu manie... Priveste inainte cu spaima")
|
|
|
| Ultimul numar al Revistei Natura |
 |
Publicatie de Ecologie, Turism
si Cultura
Suntem datori, cat mai urgent, sa rezolvam problema poluantilor organici persistenti. detalii
"Spaima moliilor", imbatatoarea floare de levantica este totodata un remediu de sanatate, prea putin cunoscut detalii
Nedumerirea muzicantului
Odata am fost intrebat de un muzicant:
- Cum crezi, paianjenilor le place muzica?
- N-am avut prilejul sa-i vad in calitate de melomani... detalii
Oamenii de cultura sunt alesii Celui de Sus pentru a lumina sufletele oamenilor detalii
Vezi arhiva Revistei
Natura
|
| |
|
|
|
|
SalvaEco 
