Ecologia incepe aici - SalvaEco.org  

Colinde de Crăciun
Despre noi
Echipa
Activitati
Proteste
! Sfaturi Ecologice
Sarbatori Ecologice
Galerie Foto
Awards
Legislatia Ecologica
Turism
Finantari
Programe de finantare
Galerie Foto
Ecotopia Photo
Plante rare
Plante Medicinale
Insecte rare
Promovare
Fa-ti o poza!

Cetatea Hotin
De la vama ukraineana, care incepe cu satul romanesc Mamaliga si pana la cetatea Hotin, mergem ca pe o fila de letopiset zmulsa din hrisoavele domnesti. Trecem prin sate intemeiate de voievozii Moldovei si lasate danie si mosie pe veci celor mai viteji ostasi si parcalabi de la curtea domneasca. Vetrele satelor s-au pastrat, dar buletinul de botez si de identitate a disparut impreuna cu stapanii mosiilor. Este trecut de ora 17 cand ajungem la zidurile uriase ale Hotinului. La "receptia" cetatii Hotin - nici tipenie de om. Dornici de a descoperi vestigiile neamului nu ne mai tinem impreuna, fiecare ravnind a fi singur in fata maretiei ce se deschide de cum trecem prin poarta cetatii. Pe ziduri, ca si pe poarta, nu poti gasi nici o insemnare. De la turci, care in 1713 au smuls vechea stema moldoveneasca a Hotinului, locul a fost inlantuit de multi stapani, pana la urma fiind rupt de la trupul Moldovei, precum alte asemenea bijuterii. Iar ranile adanci nu mai pot fi vindecate.

Drumul spre citadela, desi de aproape un kilometru, il parcurgem fara a simti oboseala. De departe constructia ne ademeneste, inaltul turnurilor ne asteapta, caci suntem fii din fiii care au pus piatra de piatra pe timpul lui Alexandru cel Bun. Privirile ni le fura apoi santurile adanci din jurul cetatii, zidurile groase cu care aceasta era fortificata, din inaltimea carora timpul a furat ireversibil. Se zice ca la inceputul fiecarui drum de acces spre cetate era cate un turn de straja. Astazi pot fi vazute doar niste ruine.

Cea mai tare si mai frumoasa cetate, precum o numesc cronicarii, Hotinul, scaldat de valurile Nistrului, ne-a primit semet. Aici iti vine sa saruti chipurile stramosilor transformate in ziduri din piatra bruta si caramida care au rezistat cuceririlor, aici dorul de tot ce-i al tau dar nu e la tine devine mai puternic decat hotarele.

Dupa secole zbuciumate la Hotin domneste o liniste trista. In fata paraclisului construit de Stefan cel Mare - una din cele mai valoroase lucrari in piatra, de factura gotica, din Moldova secolului XV - cu mila Domnului ne oprim pentru o clipa si rasfoim filele de istorie. Legende despre intemeierea citadelei de la hotarul Nistrului sunt cateva la numar. Una spune ca locul de constructie ar fi fost ales de un rege dac, aici fiind un loc de popas pentru negustorii ce tineau cale spre Moldova. Intr-o insemnare italiana din 15 februarie 1310 se mentioneaza Hotinul drept sediul unui episcopat catolic. Necunoscute sunt drumurile adevaratei istorii, caci de ocupanti, citadela a stiut din plin. Cu adevarat, cetatea Hotinului a fost construita, se zice, spre inceputul secolului XV, din porunca lui Alexandru cel Bun. Stilul arhitectonic pe care-l admiram astazi este caracteristic acelor timpuri de maretie pentru Moldova. Cetatea Hotinului, cu ziduri drepte inspre malul Nistrului si curbe in rest, ne duce cu gandul la Stefan cel Mare, Petru Rares, Petru Movila, Alexandru Lapusneanu, Gheorghe Ghica - domnitori ce ne-au facut istorie si ne-au lasat un o mostenire de la munte pana la mare. Polonezii, turcii si rusii jinduiau in diferite timpuri sa ocupe cetatea, caci Hotinul a prezentat mereu un interes militaro-strategic.

Stefan cel Mare reintoarce cetatea acasa, la mijlocul secolului XV, dupa ce fusese ocupata de poloni. Domnitorul o amplifica si o intareste in repetate randuri, juruind sa ramana de straja la hotar.

Istorie fiind, cetatea era pe vremuri locul unde se scria istoria. Aici marii cronicari domnesti au dat viata Evangheliarului din Hotin, care se afla tot printre straini, in fondurile bibliotecii Saltacov-Scedrin din Sank-Petersburg. Desenele executate pe frontispiciile evangheliarului reprezinta turnurile de veghe ale cetatii Hotin, vazute de jos.

In Germania, dupa multe incercari, a ajuns Tetravanghelul lui Stefan cel Mare, capodopera ce a apartinut citadelei, scrisa pe pergament in anul 1493 de diaconul Teodor Marisescul. Cartea - 266 de file, cu titlurile si initialele ornate in aur si culori - are in final inscriptia de pomenire scrisa de Stefan cel Mare, in care se spune ca a fost ?daruit-a intru ruga siesi, in biserica cetatii Hotinului, unde este casa (hramul) Adormirii preasfintei stapanei noastre, nascatoare de Dumnezeu, in anul 7001 (1493)?.

Pe timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu se imprima o pecete a resedintei domnesti din cetatea Hotin. La 1713, turcii ocupa citadela si anexeaza intreg tinutul pana la Prut, transfomandu-l intr-o raia precum a facut la Cetatea Alba, Chilia, Tighina, Ismail, Reni. La un veac dupa turci, rusii i-au in posesiune cetatea. Dupa 1857, cand ultimele trupe rusesti parasesc Hotinul care nu mai prezenta interes militar strategic, cetatea este lasata prada uitarii. La 1904 marele nostru istoric vine in vizita la cetatea Hotin si ne lasa cateva randuri nemuritoare.

In anii 90 cetatea Hotin este declarata monument istoric si restaurata, fiind refacute integral structura zidariei si acoperisul bisericii lui stefan cel Mare, turnurile de veghe si podurile de acces.

Astazi, la intrarea in cetate nimeni nu-ti va oferi vreun pliant ce sa contina informatii despre Hotin. Se stie ca ghizii de aici interpreteaza istoria citadelei in mod tendentios, falsificand adevarul.

Se lasa seara cand pe acelasi drum pavat cu piatra cu totii ne indreptam spre poarta cetatii. De data asta in grupuri, dar in tacere. Sufletul este ravasit, iar intreaga noastra fiinta nu ar vrea sa plece de acasa. Lasam in urma Hotinul - cetatea pe care stramosii au ridicat-o la hotar de tara pentru a ne feri de dusmani. Pana la vama cuvintele parca au ramas departe, in turnurile cetatii Hotin. Doar in gand rasuna versurile dintr-un cantec popular: "Hotine, Hotine,/ Pazeste-te bine,/ Caci muscalul vine/ Cu oaste spre tine...".

Data: 27.05.2003 Sursa: Revista Natura
   
Ultimul numar al Revistei Natura

Publicatie de Ecologie, Turism si Cultura

Suntem datori, cat mai urgent, sa rezolvam problema poluantilor organici persistenti. detaliidetalii

"Spaima moliilor", imbatatoarea floare de levantica este totodata un remediu de sanatate, prea putin cunoscut detaliidetalii

Nedumerirea muzicantului Odata am fost intrebat de un muzicant: - Cum crezi, paianjenilor le place muzica? - N-am avut prilejul sa-i vad in calitate de melomani... detaliidetalii

Oamenii de cultura sunt alesii Celui de Sus pentru a lumina sufletele oamenilor detaliidetalii

Vezi arhiva Revistei Natura

 

Chisinau
Bucuresti
Timisoara
Iasi
Brasov
Constanta
Hincesti
Arad
Cluj-Napoca
Straseni





  Parteneri:
Orice în favoarea naturii
Articolele si stirile de pe acest site nu angajaza decat responsabilitatea autorilor lor, si nu reflecta in mod necesar opinia SalvaEco. Reproducerea integrala sau partiala a oricarui material fara acordul scris echipei SalvaEco sau a autorului este interzisa.

© 2002-2022 All rights reserved "SalvaEco"
Gazduire și Domeniu - Adpixel
Version 1.5.5,736