De la vama ukraineana, care incepe cu satul romanesc
Mamaliga si pana la cetatea Hotin, mergem ca pe o fila de letopiset
zmulsa din hrisoavele domnesti. Trecem prin sate intemeiate de voievozii
Moldovei si lasate danie si mosie pe veci celor mai viteji ostasi
si parcalabi de la curtea domneasca. Vetrele satelor s-au pastrat,
dar buletinul de botez si de identitate a disparut impreuna cu stapanii
mosiilor. Este trecut de ora 17 cand ajungem la zidurile uriase ale
Hotinului. La "receptia" cetatii Hotin - nici tipenie de
om. Dornici de a descoperi vestigiile neamului nu ne mai tinem impreuna,
fiecare ravnind a fi singur in fata maretiei ce se deschide de cum
trecem prin poarta cetatii. Pe ziduri, ca si pe poarta, nu poti gasi
nici o insemnare. De la turci, care in 1713 au smuls vechea stema
moldoveneasca a Hotinului, locul a fost inlantuit de multi stapani,
pana la urma fiind rupt de la trupul Moldovei, precum alte asemenea
bijuterii. Iar ranile adanci nu mai pot fi vindecate.
Drumul spre citadela, desi de aproape un kilometru, il parcurgem fara a simti
oboseala. De departe constructia ne ademeneste, inaltul turnurilor
ne asteapta, caci suntem fii din fiii care au pus piatra de piatra
pe timpul lui Alexandru cel Bun. Privirile ni le fura apoi santurile
adanci din jurul cetatii, zidurile groase cu care aceasta era fortificata,
din inaltimea carora timpul a furat ireversibil. Se zice ca la inceputul
fiecarui drum de acces spre cetate era cate un turn de straja. Astazi
pot fi vazute doar niste ruine.
Cea mai tare si mai frumoasa cetate, precum o numesc cronicarii,
Hotinul, scaldat de valurile Nistrului, ne-a primit semet. Aici
iti vine sa saruti chipurile stramosilor transformate in ziduri
din piatra bruta si caramida care au rezistat cuceririlor, aici
dorul de tot ce-i al tau dar nu e la tine devine mai puternic decat
hotarele.
Dupa secole zbuciumate la Hotin domneste o liniste trista. In fata
paraclisului construit de Stefan cel Mare - una din cele mai valoroase
lucrari in piatra, de factura gotica, din Moldova secolului XV -
cu mila Domnului ne oprim pentru o clipa si rasfoim filele de istorie.
Legende despre intemeierea citadelei de la hotarul Nistrului sunt
cateva la numar. Una spune ca locul de constructie ar fi fost ales
de un rege dac, aici fiind un loc de popas pentru negustorii ce
tineau cale spre Moldova. Intr-o insemnare italiana din 15 februarie
1310 se mentioneaza Hotinul drept sediul unui episcopat catolic.
Necunoscute sunt drumurile adevaratei istorii, caci de ocupanti,
citadela a stiut din plin. Cu adevarat, cetatea Hotinului a fost
construita, se zice, spre inceputul secolului XV, din porunca lui
Alexandru cel Bun. Stilul arhitectonic pe care-l admiram astazi
este caracteristic acelor timpuri de maretie pentru Moldova. Cetatea
Hotinului, cu ziduri drepte inspre malul Nistrului si curbe in rest,
ne duce cu gandul la Stefan cel Mare, Petru Rares, Petru Movila,
Alexandru Lapusneanu, Gheorghe Ghica - domnitori ce ne-au facut
istorie si ne-au lasat un o mostenire de la munte pana la mare.
Polonezii, turcii si rusii jinduiau in diferite timpuri sa ocupe
cetatea, caci Hotinul a prezentat mereu un interes militaro-strategic.
Stefan cel Mare reintoarce cetatea acasa, la mijlocul secolului
XV, dupa ce fusese ocupata de poloni. Domnitorul o amplifica si
o intareste in repetate randuri, juruind sa ramana de straja la
hotar.
Istorie fiind, cetatea era pe vremuri locul unde se scria istoria.
Aici marii cronicari domnesti au dat viata Evangheliarului din Hotin,
care se afla tot printre straini, in fondurile bibliotecii Saltacov-Scedrin
din Sank-Petersburg. Desenele executate pe frontispiciile evangheliarului
reprezinta turnurile de veghe ale cetatii Hotin, vazute de jos.
In Germania, dupa multe incercari, a ajuns Tetravanghelul lui Stefan
cel Mare, capodopera ce a apartinut citadelei, scrisa pe pergament
in anul 1493 de diaconul Teodor Marisescul. Cartea - 266 de file,
cu titlurile si initialele ornate in aur si culori - are in final
inscriptia de pomenire scrisa de Stefan cel Mare, in care se spune
ca a fost ?daruit-a intru ruga siesi, in biserica cetatii Hotinului,
unde este casa (hramul) Adormirii preasfintei stapanei noastre,
nascatoare de Dumnezeu, in anul 7001 (1493)?.
Pe timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu se imprima o pecete
a resedintei domnesti din cetatea Hotin. La 1713, turcii ocupa citadela
si anexeaza intreg tinutul pana la Prut, transfomandu-l intr-o raia
precum a facut la Cetatea Alba, Chilia, Tighina, Ismail, Reni. La
un veac dupa turci, rusii i-au in posesiune cetatea. Dupa 1857,
cand ultimele trupe rusesti parasesc Hotinul care nu mai prezenta
interes militar strategic, cetatea este lasata prada uitarii. La
1904 marele nostru istoric vine in vizita la cetatea Hotin si ne
lasa cateva randuri nemuritoare.
In anii 90 cetatea Hotin este declarata monument istoric si restaurata,
fiind refacute integral structura zidariei si acoperisul bisericii
lui stefan cel Mare, turnurile de veghe si podurile de acces.
Astazi, la intrarea in cetate nimeni nu-ti va oferi vreun pliant
ce sa contina informatii despre Hotin. Se stie ca ghizii de aici
interpreteaza istoria citadelei in mod tendentios, falsificand adevarul.
Se lasa seara cand pe acelasi drum pavat cu piatra cu totii ne
indreptam spre poarta cetatii. De data asta in grupuri, dar in tacere.
Sufletul este ravasit, iar intreaga noastra fiinta nu ar vrea sa
plece de acasa. Lasam in urma Hotinul - cetatea pe care stramosii
au ridicat-o la hotar de tara pentru a ne feri de dusmani. Pana
la vama cuvintele parca au ramas departe, in turnurile cetatii Hotin.
Doar in gand rasuna versurile dintr-un cantec popular: "Hotine,
Hotine,/ Pazeste-te bine,/ Caci muscalul vine/ Cu oaste spre tine...".
|