|
In folclor, voracitatea stiucii i-a atras acesteia renumele de
"rechinul apelor dulci". Din punct de vedere al obiceiurilor
culinare, aceasta caracterizare s-ar potrivi mai degraba somnului,
a carui lista de bucate depaseste orice inchipuire, un adevarat
festin pantagruelic. Din meniu nu lipsesc pestisori de orice fel,
rime, lipitori, serpi, soareci, diverse moluste, pasari si mici
mamifere de apa. Mai mult, somnul este si necrofag, consumind cu
vadita placere cadavrele purtate de curent. Legendele si traditia
orala, unele dintre ele citate chiar in lucrari de specialitate
ca provenind din surse sigure, ii atribuie atacuri ucigase la adresa
omului. Sigur este ca s-au descoperit resturi umane in stomacul
unor astfel de monstri, fara a fi o certitudine originea acestora.
Ca si in cazul altor specii, atacul survine in functie de impulsurile
pe care pestele le primeste prin intermediul organelor de simt.
Numai ca somnul este printre putinii rapitori la care vazul nu are
decit un rol secundar. Foarte important din punctul nostru de vedere
este mirosul, extrem de bine dezvoltat compensator. Este si motivul
pentru care daca folosim momeli vii acestea trebuie sa fie cit mai
proaspete, cit mai recent montate in cirlig, pe cit posibil cu leziuni
minore care sa nu le afecteze viabilitatea, dar care permit eliminarea
anumitor substante cu rol de chemoatractant, in vreme ce pentru
alte momeli naturale este utila lasarea lor la "fezandat".
De exemplu, momelile care elimina in apa singe sau raspindesc un
miros persistent de carne cu inceput de alterare sint percepute
de la mare distanta si cresc sansele de a atrage in zona vreun exemplar
hamesit.
Zgomotele nu sint rele deloc!
Cantitatea maxima de informatii necesare procurarii prazii este adusa
somnului de perceperea vibratiilor. Nu numai ca zgomotele nu ne defavorizeaza,
ba din contra, ele ne pot deveni intr-o anumita masura chiar utile.
Exemplul clasic in acest sens il constituie utilizarea pe scara larga
a cloncului, un instrument de lemn cu ajutorul caruia se produc la
suprafata apei sunete de intensitate joasa, unde care se propaga spre
adincime, atragind exemplarele mai mari de somn. Sa nu ne mire daca
vom avea atacuri dupa ce prin dreptul nostru a trecut vreo ambarcatiune
lenta, in special un vapor mare, prinderea somnului in astfel de situatii
fiind relativ frecventa. Daca nu avem posibilitatea folosirii unui
clonc sau nu dorim sa o facem, din motive etice, putem sa captam suplimentar
atentia pestelui montind plumbi de o anumita forma si greutate, care
produc la atingerea apei un zgomot infundat, asemanator aceluia obtinut
la deschiderea unei sticle de sampanie. Dupa numeroase incercari pescuind
in acelasi loc, cu aceeasi momeala si in acelasi timp am observat
o imbunatatire certa a rezultatelor utilizind pentru monturi cu lest
distal plumbi turnati intr-o lingura adinca, dar avind ochetul in
partea subtire a lor. In cazul monturilor cu plumb culisant, rezultate
mai bune am avut cu plumbi romboidali asimetrici, cu centrul de greutate
situat spre cirlig si nu spre agrafa terminala a firului principal.
Desi pare de necrezut ca niste plumbi banali pot influenta semnificativ
reusita unei partide de pescuit prin simplul zgomot pe care il produc
la impactul cu oglinda apei, rezultatele acestor experimente au constituit
o adevarata surpriza, fiind deseori confirmate in practica ulterior.
Un alt obicei pe care este bine sa il deprindem este studierea atenta
a continutului gastric dupa eviscerarea pestilor proaspat prinsi.
Obtinem astfel informatii utile, mai ales in apele pe care nu le cunoastem,
despre cantitatea de hrana si tipul ei, date ce pot influenta deciziile
noastre viitoare. Cel mai frecvent am gasit diferite specii de pestisori
(in functie de zona in care am pescuit guvizi de balta, porcusori,
obleti, carasei, mai rar albitura), resturi de moluste (in special
melci, unii inghititi fara a le fi afectata cochilia, dar si mici
scoici), bucati de raci, lipitori.
|
SalvaEco 
