Cele mai potrivite momeli
Pornind de la aceste consideratii putem schita tipurile de momeli
de care ne vom folosi, care pot sa constituie in acel moment cu
cea mai mare probabilitate hrana pestelui, cu conditia ca ele sa
poata fi si procurate. Cea mai buna intruchipare a acestor deziderate
sint rimele, care nu trebuie sa lipseasca din arsenalul nostru.
Nu intra aici in discutie rimele rosii, zise si "de balegar",
ale caror dimensiuni sint insuficiente, chiar montate sub forma
de buchet. Atrag in plus tot puietul, aducindu-ne sute de bibanei
bataiosi, porcusori de-o schioapa, in cel mai fericit caz platici
ca palma, pina sa apucam sa vedem vreo mustata de somn. Desi cresc
ceva mai mari, rimele albe ("de gradina") sint foarte
sensibile, sucombind rapid dupa imersia in apa. In caz de stricta
necesitate, pot fi utilizate totusi cu succes prinse mai multe pe
un singur cirlig. De departe cele mai bune sint suratele lor negre
("serpesti", "de namol"). Acestea sint numai
bune pentru cirligele noastre serioase (ating lungimi de peste 20
de cm in repaus, corespunzatoare unei grosimi de 1 cm), au suprafata
aspra, rugoasa, ceea ce le face extrem de neplacute pestilor de
mici dimensiuni, au in plus o buna rezistenta sub apa. De altfel,
locurile prielnice pentru gasirea lor sint tocmai malurile namoloase
ale baltilor, zonele mlastinoase si papurisurile ramase in urma
retragerii apelor. Efortul deosebit de a le gasi in clisa este intotdeauna
rasplatit pe masura. De multe ori, oaspetele nostru la cina este
nu somnul, ci crapul sau surata lui din riuri, mreana. Un lucru
merita retinut: nu puneti niciodata o rima in cirlig fara a-i rupe
citiva milimetri din ambele capete. Daca nu vom afecta prea tare
centrii nervosi, mobilitatea se pastreaza, in plus substantele eliminate
acum din belsug sint un foarte puternic atractant.
O alta momeala care se gaseste pe toate baltile - apa sa fie? -
este broasca. Exemplarele alese nu trebuie sa depaseasca 10 cm si
in nici un caz nu vor fi anesteziate lovindu-le in prealabil. Se
prind in montura trecind cirligul fie direct sub tegumentele regiunii
posterioare, fie - preferabil - imediat pe sub (atentie, nu prin!)
coloana vertebrala in zona de insertie a picioarelor la trunchi.
Vom avea grija sa nu strapungem musculatura membrelor inferioare,
caci vom risca sa-i producem paralizii. Este destul de incetatenita
ideea ca broastele au tendinta sa se ascunda in mil, nepretindu-se
astfel intru-totul pescuitului. Daca veti plasa montura cu broasca
in apa mica, limpede, veti observa ca intr-adevar aceasta se ascunde
pe fundul apei, dar numai pentru citeva zeci de secunde. Ca un batracian
ce se respecta, broasca nu poate "respira" numai prin
intermediul pielii, ci este necesara inhalarea periodica de aer
atmosferic, care suplineste schimburile de gaze de la nivelul tegumentului.
Lipsa de oxigen o va face sa incerce din ce in ce mai insistent
sa se indrepte spre suprafata apei. Dar tocmai aceste smuciri atrag
pestii, mai ales exemplarele recalcitrante si suspicioase. Dupa
un timp broasca moare asfixiata, pur si simplu se ineaca (nu duceti
experimentul pina la capat sub ochii dvs. daca sinteti o fire mai
sensibila, s-ar putea sa nu mai folositi o astfel de momeala niciodata!),
necesitind inlocuirea frecventa. Unii pescari ii jupoaie inainte
de lansare portiuni din piele pentru a favoriza raspindirea mirosului,
dar chinuirea lor suplimentara nu se justifica. O putem folosi ca
momeala in plina zi, rezultatele spre seara sint ceva mai modeste,
mai ales ca alergatura dupa broaste pe malul baltii in amurg devine
de-a dreptul obositoare, chiar sinucidere curata dupa aparitia tintarilor.
Un adevarat desert pentru prietenul nostru este coropisnita. Pe
cit de productiva este aceasta insecta in pescuitul somnului, pe
atit este ea de greu de gasit. Sint foarte bune exemplarele mari
pe care le descoperim sapind prin dejectii vechi linga grajduri,
in pamintul in care se cultiva cartofi, in gramezi de resturi vegetale
in putrefactie. Gradinarii le ademenesc cu cartofi fierti sau ingropind
toamna resturi de dejectii animale proaspete, prin fermentarea carora
se degaja caldura, atragind insectele dornice de adapost in zone
de unde pot fi usor distruse. De multe ori pot fi intilnite atunci
cind sapam dupa rime serpesti printre radacini de papura sau sub
bradisul putrezit ramas pe uscat dupa viitura. Oricum le-am procura,
trebuie sa fim atenti sa nu distrugem insectele inainte de a-si
duce la bun sfirsit rolul. Pentru aceasta, trebuie sa tinem cont
ca centrii nervosi ai coropisnitelor se afla aproape in totalitate
in torace. O coropisnita fara abdomen se misca mult si bine, la
cea mai mica presiune pe torace paralizeaza. De aceea, fie ii trecem
cirligul numai prin abdomen, dar acesta este moale si pestele poate
fura rapid momeala, fie incercam sa trecem cirligul prin fata ventrala
a toracelui, greu de realizat daca e gros si are spin mare, fie
o legam pur si simplu de acesta cu un fir de ata subtire dar rezistenta
(cam in genul montajului cu fir de par la crap). In afara de somn,
ne poate aduce si o mreana mai mare, mai rar un clean daca pescuim
in zona colinara; este foarte mobila, inoata foarte bine in apa,
datorita greutatii specifice mici si a perisorilor fini si desi
care o acopera si retin bule de aer are tendinta de a se ridica
spre suprafata. Se preteaza foarte bine pentru monturile cu plumb
culisant daca stim sa evitam incurcaturile aparute in timpul lansarii.
Dar sa nu anticipam.
Ruda buna cu rima neagra, lipitoarea se poate si ea procura la fata
locului. Este cea mai folosita momeala de catre lipoveni. Traieste
practic nelimitat in apa daca e trasa delicat pe cirlig, se pastreaza
usor odata procurata (trebuie doar sa-i mentinem umiditatea si sa
o ferim de calduri excesive, in special de razele directe ale soarelui),
miscarile in apa sint perfect naturale, cu atit mai pline de vioiciune
cu cit furtuna este mai aproape. Pe de alta parte, cu exceptia bibanilor
mari si foarte flaminzi nu prea tenteaza un alt peste, un mare avantaj
in apele cu mult maruntis. Nici somoteii nu prea se inghesuie, aviz
amatorilor de distractie care prefera sa prinda si sa redea baltii
zeci de somotei in loc sa astepte zile intregi captura vietii, dar
este un adevarat deliciu pentru somnii de dimensiuni medii si mari.
Este insa greu tolerata de unii pescari si secreta un mucus bogat
si foarte aderent in recipientul de pastrare sau pe pensa cu care
o punem in ac. Are corpul moale, foarte elastic si este greu de
strapuns cu acul, virful acestuia trebuie sa ramina liber pentru
o intepare corecta.
Scoica este un alt ajutor pretios pe care ni-l ofera balta in lupta
cu monstrii din adincuri. Este o momeala foarte buna spre toamna,
dar este mai putin specifica pescuitului la somn. Cu ajutorul ei
putem prinde la fel de bine sau chiar mai bine crap, biban sau vreo
platica mare ratacita. Se procura usor si se pastreaza la indemina
in apa mica de la mal (unde pui ca nici nu ne e teama ca nu o mai
putem prinde daca o ia la fuga). Merge foarte bine prinsa in monturi
cu plumb distal, mai ales daca pescuim in curent. Se introduce o
lama subtire de cutit intre valvele sale, in regiunea posterioara
a lor de-o parte si de alta a zonei de imbinare, cu ajutorul careia
sectionam cei doi muschi care mentin lipite valvele si scoica se
deschide ca o carte. O fixam prin intermediul piciorului si a celor
citeva ligamente ramase netaiate, lasindu-i libere restul organelor
in bataia apei. Dezavantajul major este marea perisabilitate, vara
se altereaza rapid in apa calda si isi pierde proprietatile, devenind
foarte friabila. Pentru a nu fi luata de curent sau de primul peste
curios, este de multe ori necesara prinderea ei cu ajutorul unui
cirlig triplu, cu toate neajunsurile ce decurg de aici.
Am lasat la sfirsit momeala care ar fi parut la prima vedere cea
mai buna pentru pescuitul acestei specii - pestisorul viu (utilizarea
de pestisor mort in montura este aproape inutila din motive deja
enuntate). Spre deosebire de alti rapitori, nu aceasta este neaparat
cheia succesului. Avem la indemina atit de multe posibilitati de
a-l inlocui cu solutii cel putin la fel de bune, incit de multe
ori timpul pierdut cu procurarea momelii si unele dezavantaje ale
acesteia nu se regasesc in rezultate. Tehnicile care utilizeaza
pestisor viu sint nespecifice, acest tip de momeala este aproape
la fel de "caracteristic" somnului ca si rima: putem prinde
in egala masura salau, avat, biban mare, clean sau chiar stiuca.
Este util sa alegem de la inceput montura cu plumb distal prezentata
anterior, pentru avantajele mentionate. Ca specii de pestisori sint
de preferat porcusorii si caraseii, care supravietuiesc suficient
de mult timp. Ii putem prinde trecindu-le cirligul prin maxilarul
superior in dreptul narilor, prin ambele maxilare in dreptul buzelor
sau pe sub aripioara dorsala, dar in acest ultim caz numai daca
nu pescuim in curent puternic. O atentie cu totul deosebita merita
tiparul. Este un peste deosebit de rezistent la conditiile de mediu,
se procura destul de usor de la diversi intreprinzatori de ocazie
si rezista exceptional de bine la transport. In plus, unduirile
sale produc o atractie fatala asupra somnilor. Pentru a nu-i stinjeni
miscarea nu se trece cirligul prin peste, este de altfel destul
de greu de tinut nemiscat, fiind foarte alunecos, de preferat sa
il legam de cirlig cu ata sau cu o bucata de lita. Trebuie sa tinem
cont insa ca tiparul este protejat in anumite regiuni, pescuitul
lui fiind pe alocuri interzis si ca este o momeala adresata aproape
in exclusivitate somnilor capitali, utilizarea lui presupunind o
doza consistenta de rabdare din partea pescarului.
Celelalte potentiale momeli de pe lista de bucate a acestui peste
sint mai putin adecvate pescuitului sportiv, cu rezultate mai modeste
si posibilitati reduse de procurare. Ca o curiozitate, in categoria
"si alele?" lipovenii folosesc destul de mult fragmente
de organe (in general ficat) sau intestinele animalelor mici (in
general pasari de curte sau pesti). Printr-o nadire periodica cu
astfel de resturi atrag exemplarele mari in gropi adinci, lipsite
de curent. Pot fi folosite si pe post de momeala propriu-zisa, mai
ales cu ajutorul unor cirlige triple. Pescarii de la gurile Dunarii
si de pe litoral prefera intestinele proaspat recoltate de la pestii
marini datorita mirosului caracteristic, persistent. Pentru noi
viscerele de hering sau de macrou pot fi o alternativa.
|