Cimpul de lupta

Se considera ca perioada optima pentru pescuitul somnului cuprinde lunile august si septembrie, daca toamna

este blinda chiar si primele zile ale lui octombrie, cind pestele a acumulat destule rezerve pentru perioada iernii, crescind mult in greutate si devenind un adversar redutabil. Daca primavara este timpurie si perioada d

e prohibitie este decalata corespunzator, putem incepe pescuitul inca din iunie, mai ales in apele de ses si in Delta. Cu cit dezghetul are loc mai devreme si perioada marilor inundatii din Lunca Dunarii este mai scurta, cu atit mai rapid putem incepe ofensiva. Pentru apele curgatoare colinare, mai ales in aval de barajele de acumulare sau in canalele de evacuare ale termocentralelor pescuitul poate incepe odata cu primele zile insorite de primavara, bineinteles inainte de instalarea prohibitiei, dar nu trebuie sa ne asteptam la rezultate iesite din comun. In orice caz, datorita preferintei pentru temperaturi crescute, adevaratul sezon incepe vara si se termina cu mult inainte de instalarea definitiva a iernii.

Perioada de hranire pe parcursul unei zile difera si ea foarte mult. Somnul matur (denumit de lipoveni si iarma cind are 3-6 kg, sau pana cind depaseste aceasta greutate) este un peste solitar, nocturn, ziua isi cauta adapost in locuri ferite, unde asteapta nemiscat apropierea prazii. Spre seara isi paraseste locul de pinda, apropiindu-se tot mai mult de suprafata apei, efectuind scurte deplasari in jurul adapostului, in care revine cu primele raze ale soarelui. Mocutele (exemplare sub 250 g) si somoteii (exemplare de pina la 1-1,5 kg) se hranesc pe perioada intregii zile si umbla de obicei in cirduri. In plina vara avem deci sanse sa prindem un exemplar respectabil mai ales in amurg sau in zori, destul de rar si utilizind numai anumite momeli in restul zilei; spre toamna, pe timp noros si mai ales vara inainte de furtuni puternice aceasta diferentiere nu mai este atit de evidenta. Somnul este foarte sensibil la modificarile brutale ale proprietatilor apei si isi schimba rapid "toanele" in functie de acestea. Daca apa incepe brusc sa creasca sau se tulbura dintr-o data este mai bine sa ne impacam cu ideea si sa ne apucam de altceva. La fel de nefavorabila este si situatia inversa, care are ca rezultat parasirea girlelor, a ghiolurilor, canalelor si retragerea pestilor in bratele mari. Daca insa cresterea nivelului apei se produce relativ treptat, putem trage nadejdea unor capturi frumoase.

Fiind un peste destul de lenes, localizarea lui cu precizie ne asigura o buna parte din succes. In lacuri vom gasi somnul in gropi cu fund argilos, mai ales in acele regiuni alimentate de izvoare sau in zonele de confluenta cu vreo apa curgatoare care alimenteaza lacul. Pentru lacurile rezultate prin bararea unei ape curgatoare, vechea albie ne poate oferi capturi de exceptie. Este inutila cautarea lui prin tufele de bradis, la apa mica si in regiunile acoperite de un strat gros de mil, care ii sint total neprielnice. In Delta tranziteaza frecvent ghiolurile intinse ce au legatura directa cu Dunarea, fiind adeseori capturat in plasele localnicilor, dar nu face obiectul unui pescuit special in aceste ape. Marile canale dintre lacuri si girlele ce fac legatura cu Dunarea sint locuri preferate de somni, cu precadere acele zone dragate recent, portiunile adincite de curind si in special acelea unde exista un curent cit de mic.

In riuri il gasim mai ales in anafoare, acolo unde apa sapa praguri adinci, cu precadere acolo unde s-au facut consolidari de maluri cu materialul scos din albie. Deosebit de favorabile sint coturile pe care le face cursul apei, caz in care preferam portiunile cu mal abrupt si cuptoarele de sub malul spre care se indreapta apa. Productive sint si gropile ramase in urma vechilor exploatari de balast si zonele de linga poduri sau la confluenta a doua riuri, in spatele bancurilor de nisip create de curent. Nu trebuie sa ne pierdem timpul in apele mici si repezi, cu fund pietros sau prundis, pe bancurile de nisip din zonele de intinsura unde apa nu depaseste 1 m. Desi iubeste apele curgatoare mai presus de orice, somnul - si in special exemplarele mari - nu pot rezista mult timp in plin curent si se retrag intotdeauna in spatele obstacolelor, la adinc.

Dunarea si bratele sale adapostesc cele mai mari exemplare de somn de la noi. Pe tot parcursul batrinului fluviu ne putem incerca norocul, dar cele mai bune zone sint de obicei si cele mai greu accesibile. Cu riscul de a pierde montura dupa montura, trebuie sa alegem portiunile din spatele arborilor prabusiti in albie, uneori aruncind momeala chiar printre radacinile salciilor de linga mal. Foarte bune sint marile golfuri din coturile fluviului, acolo unde se formeaza curenti circulari. Acestea mentin mult timp pe loc trunchiuri masive, care se scufunda in cele din urma aici. Este un pescuit extrem de dificil, dar cu satisfactii pe masura. Bratele moarte, pe care nu se circula constant si care nu au deci albia curatata de trunchiuri si radacini pot adaposti somni, daca nu sint complet colmatate.

In Delta putem alege de principiu orice brat al Dunarii si girlele principale derivate din acestea. Sint foarte bune confluentele dintre ape, acolo unde sedimentele aduse de fluviu gasesc conditii prielnice pentru odihna, formind uneori insule intinse. Orice canal dragat in astfel de zone, taind sau numai ocolind ostroavele constituie un loc favorabil. De multe ori girle mai largi si totodata mai lenese se pot uni, formindu-se aici simple bancuri de nisip, acoperite la inundatii, intarite de trunchiurile pe care le aduce apa, portiuni pe care vegetatia se instaleaza treptat (foto 1). Aceste platouri cu apa mica, extrem de variabile ca intindere de la un an la altul in functie de forta viiturii, sint alintate de-o parte si de alta de ape adinci, cu curent blind, in care putem sa ne incercam norocul. Daca astfel de canale largi sau brate secundare ale Dunarii se ingusteaza brusc, devenind dintr-o data involburate si aparent prea vijelioase, nu trebuie decit sa cautam zonele cu anafoare, micile peninsule, malurile abrupte cu salcii prabusite, in spatele carora, in ochiuri umbrite cu apa linistita pot pindi adevarati monstri (foto 2). Dupa ce apa scapa de strinsura uscatului, rasfirindu-se peste grinduri nisipoase, fara a da insa semne de oboseala, trebuie sa ne mutam atentia dinspre mal spre portiunile din mijlocul albiei, unde curentul (uneori insesizabil la o privire superficiala) este suficient de puternic pentru a impiedica formarea unui strat gros de mil.