Putine sint speciile de pesti rapitori care sa satisfaca toate pretentiile unui pescar. Stiuca e lacoma, se prinde usor si se apara aprig, dar exemplarele mari sint din ce in ce mai rare; in plus, are o carne de calitate medie. Avatul se repede nesabuit, atacul scotindu-i din amorteala chiar si pe cei mai flegmatici pescari, are o carne dulce, dar prea greu de descoperit in multimea de osicule ce o impaneaza. Multi dintre noi ne-am bazat succesele de inceput de cariera pescuind bibani, ceea ce nu presupune prea mari subtilitati sau tehnici speciale, dar acestia sint deja prea mici pentru pretentiile noastre. Salaul, vedeta atitor dezmaturi culinare, se lasa mai greu de gasit si oricum prea rar la dimensiuni impresionante. Exista insa si o exceptie, notabila de altfel - un peste care atinge dimensiuni remarcabile, cu atit mai greu de pacalit cu cit este mai mare, un peste a carui carne este si gustoasa, si lipsita de oase, intilnit atit in lacuri mari, cit si in ape curgatoare, intr-un cuvint, un trofeu foarte rivnit de pescari.

Generalitati

Somnul (Silurus glanis) este un peste mult raspindit in Asia, mai ales in regiunile centrale ale continentului, si in Europa. Din marile fluvii ce se varsa in Marea Caspica si Marea Neagra s-a raspindit treptat spre vestul Europei prin bazinul Elbei si al Rinului. Daca in urma cu numai o jumatate de secol era considerat practic absent din apele Angliei si Frantei, din Peninsula Iberica si din Italia, multiplele sale calitati si mai ales valoarea economica deosebita au dus la introducerea sa cu succes in aceste zone, devenite renumite pentru numeroasa lor populatie de somni. In apele Padului si ale Ebrului a devenit atit de numeros, incit pericliteaza existenta speciilor autohtone. In Romania se afla in mai toate apele curgatoare din regiunea colinara si de ses, marii afluenti ai Dunarii in regiunea cursului mijlociu si inferior, in Dunare pe tot parcursul sau si mai ales in Delta, precum si in numeroase lacuri interioare si litorale.

Intreaga infatisare ni-l recomanda ca pe un rapitor feroce. Capul este mare, turtit dorso-ventral, cu musculatura bine dezvoltata la nivelul operculelor, cu o gura imensa, semicirculara, captusita cu o sumedenie de dinti mici, conici, indreptati posterior, dispusi inclusiv pe arcurile branhiale. Pe maxilarul superior poseda o pereche de mustati foarte lungi, ce pot fi miscate independent, cu ajutorul carora pestele exploreaza temeinic mediul inconjurator. Pe fata ventrala a maxilarului inferior se afla alte doua perechi de mustati, mult mai scurte. Ochii sint foarte mici, vazul fiind si el slab dezvoltat, ca o adaptare la adincimea mare la care isi petrece cea mai mare parte din viata. Corpul este puternic, aproape cilindric, se termina printr-o coada lunga, puternica, turtita lateral. Pielea groasa si lipsita de solzi este acoperita de un strat bogat de mucus. Inotatoarea dorsala uste unica, de mici dimensiuni, spre deosebire de inotatoarea anala, care este foarte lunga, ajungind pina in vecinatatea celei caudale. Pectoralele au prima radie ingrosata si foarte ascutita, putind produce rani serioase la o manipulare neglijenta. Culoarea sa variaza de la o apa la alta, somnul avind o mare capacitate de a imita coloratia mediului inconjurator. In albii nisipoase culoarea este cenusiu-verzuie, marmorata, cu abdomenul alb-murdar, dar poate deveni maslinie in ape cu vegetatie abundenta si chiar negricioasa in ape adinci foarte limpezi. Pastrat mai mult timp in juvelnic devine aproape negru, cu marmoratii pe flancuri, iar dupa ce moare se albeste destul de rapid, in totalitate.

Dimensiunile depasesc frecvent 1m si 20 de kg, putind atinge exceptional 4-5 m si peste 200 de kg. Facind abstractie de migratia in Dunare a morunului, este cel mai mare peste de apa dulce de la noi. De remarcat ca dimensiunile maxime sint atinse in apele mai calde din sudul continentului, recordul national al Angliei nedepasind spre exemplu 30 de kg. Din pacate, desi nu este prea pretentios fata de conditiile de mediu si ar gasi cantitati corespunzatoare de hrana pentru a atinge dimensiunile care l-au facut subiectul atitor legende, specia se afla la noi intr-un regres evident de cind s-a introdus pe scara larga "electrificarea" pescuitului.

Peste activ la temperaturi relativ ridicate, somnul sta in gropile adinci de pe fundul albiei din noiembrie si pina la inceputul lui martie, prinderea lui in acesta perioada prin metode sportive fiind rara. Dupa o scurta perioada de hranire intensa, premergatoare reproducerii, exemplarele mature de peste 4 ani si peste 45-50 cm lungime intreprind scurte migratii in amonte sau intra in baltile inundate limitrofe, unde femelele depun, numai atunci cind temperatura apei atinge 18-20 de grade, pina la 500.000 de icre mici (3-3,5 mm), care vor fi atent pazite pina la ecloziune. Reproducerea are deci loc cam de la mijlocul lunii aprilie si pina in iunie, suprapunindu-se cu perioada legala de prohibitie pentru majoritatea speciilor de pesti din apele colinare si de ses (cu exceptia stiucii). Daca punem la socoteala si lungimea legala de recoltare (peste 50 de cm), faptul ca icrele de somn nu sint comestibile, si interzicerea pescuitului pe timp de noapte (inca in vigoare), ar trebui sa fie bine protejat din punct de vedere al pescarului sportiv.

Specie mai degraba sedentara, pleaca din balta la primele semne de scadere a nivelului apei si se instaleaza intr-un teritoriu relativ mic, pe care nu-l va mai parasi decit in cautarea hranei, pentru scurt timp si pe distante foarte mici. Il aflam pe fundul apei, de cele mai multe ori linga praguri adinci, in gropi ferite de curentul puternic, printre pietre, radacini, dupa copaci scufundati, in anafoare, acolo unde albia este tare, nisipoasa, si mai putin in zonele miloase. Acum incepe hranirea intensa, care dureaza din iunie si pina spre finalul lui octombrie, apogeul fiind atins in iulie-septembrie. De altfel, este printre putinele specii de la noi care nu sint deranjate de temperaturile ridicate din aceasta perioada, mai ales ca vinatoarea este predominant nocturna, cind se repede bezmetic la orice misca in jurul sau, fara a neglija eventualele cadavre pe care i le aduce apa. Oricum, dupa ce racirea vremii din noiembrie a facut ca temperatura apei sa scada sub 7-8 grade hranirea inceteaza complet, somnii se aduna in gropi si hiberneaza pina la sosirea primaverii.