Ne apropiem cu pasi grabiti de sarbatorile Pascale. Nea cuprins valul pregatirilor lasandu-ne absenti la alte probleme. Toti dorim sa avem ceva nou, sa facem ceva nou, sa incercam ceva nou si acel “ceva” poate fi de exemplu o metoda noua de incondeiere a oualor, ce ne-ar permite sa ne simtim mai originali. Principalul e sa imbinam culorile potrivite cu semnele potrivite pentru a putea transmite un mesaj mare printr-un ou micut.
Acum 2000 de ani inainte de Cristos ouale colorate erau folosite Chinezi. Ceva mai tarziu cercetarile au aratat ca obiceiul colorarii oualor se intalnea intr-o serie de tari ca: Grecia, Franta, Ucraina, Elvetia, Austria, Olanda, Armenia, Lituania, Egipt, Anglia etc. In unele state ouale incondeiate erau inlocuite cu oua de ciocolata.
In cultura romaneasca oul a inspirat numeroase legende, basme fiind considerat ca symbol al creatiei. Lucrarile multor oameni de arta se roteau in jurul acestui simbol , putem mentiona aici pe Constantin Brancusi care considera oul “Obiectul perfect”. In present, in traditia populara romaneasca, ouale de Pasti devine un simbol al regenerarii, purtatoare de viata al purificarii si al vesniciei, protejaza animalele din gospodarie.
Originea colorarii oualor sa pierdut in negura vremii, din timpurile cand Anul Nou se sarbatorea la echinoctiul de primavera. In acele timpuri ele erau oferite in dar ca simbol al fecunditatii, echilibrului si creatiei.
In folclor se cunosc mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatoririi Invierii Domnului. Unii spun ca atunci cand Isus a fost batut cu pietre acestea atingandu-se de el se transformau in oua rosii. O alta legenda afirma ca dupa ce Isus a fost rastignit, carturarii saducei si rabiniii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul din ei a zis: “Cand va invia cocosul pe care il mancam si ouale fierte vor deveni rosii atunci va invia si Isus”. Nici nu si-a terminat bine vorbele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi. Cea mai raspandita legenda relateaza ca Maica Domnului care venise sa-si planga fiul rastignit a pus un cos cu oua langa cruce si acelea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Isus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit , a spus celor de fata: “De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducerea aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi”.
In present sunt folosite mai multe culori la incondeierea oualor, fiecare din ele avand un anume simbol:
Rosu - simbol al sangelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata.
Negru - absolutism, statornicie, eternitate.
Galben - lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate.
Verde - reinnoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta.
Albastru - cer, sanatate, vitalitate.
Violet - stapanire de sine, rabdare, increderea in dreptate.

In trecut ouale se vopseau in culori vegetale, astazi se utilizeaza mai des cele sintetice, chimice. Culorile vegetale sunt preparate dupa retete stravechi, care au la baza o mare varietate de procedee si tehnici, de exemplu:
Rosu se obtine din coaja de mar dulce, frunze si flori de mar dulce, roiba, flori de sovarf, coaja de macies, etc.
Albastru se obtine din flori de viorele.
Verde poate fi obtinut din frunze de nuc, coaja de arin, coaja si mugur de mar paduret, floarea-soarelui, etc.
Galben se obtine din coji de ceapa, coaja de lemn padureţ, coaja de lemnul cainelui, coaja de malin, etc.
Negru (ouăle negre simbolizeaza durerea lui Isus) se obtine din coaja verde a nucilor, coaja si fructe de arin, etc.

Ornamentica oualelor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, si religioase. Astfel, putem deosebi simboluri si semnificatii precum:
linia dreapta verticala simbolizeaza –viata
linia dreapta orizontala simbolizeaza – moartea
linia dubla dreapta simbolizeaza – eternitatea
linia cu dreptunghiuri simbolizeaza - gandirea si cunoasterea
linia usor ondulata simbolizeaza - apa, purificarea

Tehnici de incondeiere a oualor:
Sunt doua posibilitati de pregatire a oului pentru incondeiere- fierberea lui inainte sau golirea. In cazul golirii ouale sunt pastrate ca ornament. Pentru ornamentare se foloseste ceara calda, cu care se traseaza desenul dorit pe oul alb, dupa care se cufunda in culoarea pregatita dinainte. Daca dorim ca oul să conţina mai multe culori, atunci se cufunda succesiv in culori din ce in ce mai inchise, dupa ce s-au "scris" motivele cu ceara, tot succesiv. Pentru a indepărta ceara, se pune oul aproape de o sursa de caldura si se sterge cu o panzs; apoi se unge cu ulei sau grasime pentru a-i da stralucire.

In diverse regiuni ouale sunt incondeiate si ornamentate diferit. Popoarele din sud-estul Europei vopsesc oua rosii, culoarea sangelui lui Hristos, pe cand in occident se folosesc toate culorile, in nuante vii, ele simbolizand trezirea naturii la viata. In Austria se obisnuieste de a imprima cate o frunza pe ouale colorate.

In zilele noastre exista diverse obiceiuri Pascale ce au legatura directa cu oul, de exemplu intreceri pentru desemnarea posesorului norocos al celui mai rezistent ou vopsit. Se crede ca detinatorul oului castigator va avea un an rodnic. Din Statele Unite si pana in Ucraina se intalneste obiceiul rostogolirii oualor de Pasti: castiga acela care reuseste sa rostogoleasca oul pe cea mai lunga distanta, fara sa-l sparga.

Ouale inchistrite incepeau a fi "muncite" de pe la mijlocul Postului Mare. De regula, ele nu se mancau. Dupa ce erau sfintite in noaptea de Inviere, erau daruite rudelor si celor dragi si erau pastrate in apropierea icoanelor pana la Pastele urmator.