Pastile, ziua invierii lui Iisus Christos, dupa rastignirea Sa pe Cruce si ingroparea sub grea lespede, este praznuit de toti crestinii ca o sarbatoare de mare bucurie sufleteasca, cu belsug de bucate, intre care nelipsite sunt ouale rosii.

La romani, obiceiul pregatirii oualelor de Pasti cunoaste particularitati care confera traditiei semnificatii deosebite, integrand-o deseori universului atat de fascinant al artei populare.

Cercetatorii Maria si Nicolae Zahacinschi au studiat zeci de ani traditiile legate de ouale de Pasti, alcatuindu-si o colectie de 4 000 de astfel de oua (donata Muzeului Taranului Roman) si prezentata intr-o carte publicata in 1992 la Editura Sport-Turism din Bucuresti.
v Pornind de la sinteza celor doi autori, prezentam si noi cititorilor nostri, in luna in care, la 19 ale ei, sarbatorim alaturi de toti crestinii ortodocsi Sfintele Pasti, cateva informatii legate de traditia oualelor pascale1.
De cand dateaza acest obicei?

De sub cruce Cei care au cercetat traditiile stravechi ale popoarelor sustin ca obiceiul de a se folosi oua colorate in diferite ocazii (sarbatori, datini de inmormantare etc.) vine din timpuri imemoriale. In Egiptul antic, oul era simbolul legamantului vietii si reprezenta, totodata, sicriul ori camera mortuara. In Roma antica, la sarbatoarea lui Ianus - arata Simion Florea Marian - tinerii colorau oua pe care si le daruiau sau le foloseau in unele jocuri. In America de Sud, la Anul Nou, este si acum obiceiul de a se goli ouale, gaoacea lor este umpluta cu apa mirositoare si sunt aruncate de locuitori de la o fereastra la alta.

Artur Gorovei (Magazin istoric , nr. 1-5/1992), intr-un studiu publicat in 1937, arata ca, cu doua mii de ani inainte de Christos, chinezii foloseau oua colorate. Tot el, pe baza unor anchete etnografice, descrie aceste obiceiuri ale oualelor colorate asa cum se pastrau in Ucraina (foarte asemanatoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Franta, Spania, Austria, Germania, Elvetia, Belgia, Olanda, Lituania, Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt si Anglia (unde ouale colorate au fost inlocuite cu oua de ciocolata).

Dar de ce oua rosii de Pasti?
Legendele crestine leaga simbolul oualelor rosii de patimile Mantuitorului. Rastignirea si invierea lui se infratesc cu reinvierea naturii primavara si cu reluarea ciclurilor vietii. Oul, el insusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii si al vesniciei.

Legenda spune ca atunci cand Christos a fost batut cu pietre, acestea atingandu-L s-au transformat in oua rosii. O alta traditie consemneaza ca Maica Domnului, venind sa-si vada Fiul rastignit, i-a adus oua, care s-au insangerat sub Cruce. Mai retinem si aceasta legenda notata de A. Gorovei. Dupa ce Iisus Christos a fost rastignit, carturarii si fariseii au facut un ospat de bucurie. Unul dintre ei a spus: "Cand va invia cocosul pe care-l mancam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Christos". Nici nu si-a terminat acela spusele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi.

In traditia populara de la noi, ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodaria omului, sunt benefice in felurite situatii etc. Culoarea rosie este simbol al focului purificator. O credinta din Bucovina, consemnata de A. Gorovei, spune ca oul rosu este aparator de diavol. Acesta se tot intereseaza daca oamenii mai fac oua rosii si umbla cu colinda, caci doar atunci cand aceste obiceiuri vor inceta, el va iesi in lume.

Iata si o alta poveste a oualelor rosii, culeasa de Tudor Pamfilie si Mihai Lupescu: "Sase surori maritate au vrut sa ucida pe a saptea sora a lor, care facea ochi dulci celor sase cumnati ai sai. Pietrele insa cu care au cautat sa arunce intr-insa s-au colorat in diferite chipuri. Sora aceasta a ramas neucisa, dar in aceasta amintire poporul a inceput sa coloreze ouale in duminica Pastilor, cand s-a intamplat aceasta".

Una dintre cele mai vechi marturii privind ouale colorate de la romani este a secretarului florentin al lui Constantin Brancoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a oualelor vopsite de la Curtea domnitorului muntean.

Plasmuiri minunate
Revenind la cartea publicata de cei doi cercetatori, Maria si Nicolae Zahacinschi, sa retinem cateva dintre trasaturile specifice ale acestei arte a vopsirii si incondeierii oualelor de Pasti la romani.
Culorile folosite corespund unei simbolistici bine stratificata in timp si cunoscuta initiatilor. Amintim cateva. Rosu - simbol al sangelui, Soarelui, focului, al dragostei si bucuriei de viata. Negru - absolutism, statornicie, eternitate. Galbenul - lumina, tineretea, fericirea, recolta, ospitalitatea. Verdele - reinnoirea naturii, prospetimea, rodnicia, speranta. Albastru - cerul, sanatatea, vitalitatea. Violetul - stapanirea de sine, rabdarea, increderea in dreptate.

Mai demult, ouale erau vopsite in culori vegetale, astazi se folosesc mai mult cele sintetice, chimice. Culorile vegetale erau preparate dupa retete stravechi, transmise din generatie in generatie, cu o mare varietate de procedee si tehnici. Plantele, in functie de momentul cand erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul in care erau combinate, ofereau o gama extrem de variata de nuante.

Extrem de diversificate si ingenioase sunt materialele si instrumentele folosite la decorarea ("impiestrirea") oualelor. In functie de regiunile tarii, exista procedee specifice pentru realizarea oualelor decorative (nu cele de consumat in zilele de sarbatori ale Pastilor). In unele parti sunt folosite oua fierte, in alte zone cele golite de continut.

O cercetatoare din Germania, Gertrud Weinhold, citata de cei doi autori, descrie astfel felul in care o batrana hutula din Bucovina incondeia ouale de Pasti: "Timp de ore a fiert coaja de mar salbatic. Ouale albe asteapta, randuite intr-un cos impletit; alaturi se afla o ulcica de lut negru, plina cu ceara de albine. Batrana apuca in mana dreapta o unealta ciudata: un betisor ce are in varf un tubulet, in care este infipt un fir de par de porc. Ea incalzeste tubuletul la flacara din vatra si, fierbinte, il introduce in ceara care se topeste. Tubuletul se umfla si femeia trage cu el ornamente in forma de spirale si linii pe coaja oului tinut in mana stanga si rotit dupa nevoie. Ea scufunda apoi oul in fiertura din coaja de mar, dupa care deseneaza un alt ou, si inca unul, si tot asa mereu, scufundandu-le albe; acum coaja lor straluceste intr-un galben bland. Apoi pe suprafetele galbene deseneaza noi modele, care par o continuare a motivului initial. Pe urma scufunda ouale in culorea rosie, obtinuta din maghiran si sanziana. Pentru a treia oara, mana apuca tubuletul si trage cu ceara alte motive, pe suprafetele rosii ramase libere. Ultima baie de vopsea se face intr-o fiertura de coji de nuci, care da culoare neagra.

Ouale se pun apoi in cuptor, ceara se topeste si se poate sterge. Ce plasmuiri minunate stralucesc in fata noastra!" Oua decorative se mai fac cu vopselele in relief (Vrancea, Putna Sucevei), impodobite cu margele (Bucovina), din lemn (zona Neamt), din lut (Corund-Harghita) sau chiar din material plastic (Bucovina).

Ornamentica oualelor decorative este extrem de variata, ea cuprinzand simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, skeomorfe (unelte de munca) si religioase.

Astfel, numai in ornamentarea geometrica deosebim simboluri si semnificatii precum: linia dreapta verticala - viata; orizontala - moartea; linia dubla dreapta - eternitatea; linia formand o suita de dreptunghiuri - gandirea si cunoasterea; linia usor ondulata n apa, purificarea; spirala - timpul, eternitatea; dubla spirala - legatura dintre viata si moarte. Sunt, bineinteles, inca alte si altele, multe dintre ele venind din timpi arhaici, fiind regasite, de exemplu, pe ornamentica din neolitic.

La fel simbolurile vegetale sau animale fac parte din fondul stravechi al creatiei noastre populare, multe regasindu-se in basme si legende: bradul ("Verde Imparat"), margaritarul (lacramioara), pestii, cocosul, albina etc.

Mai rar intalnite sunt reprezentarile antropomorfe, de personaje umane. O realizare de exceptie din colectia celor doi autori, Maria si Nicolae Zahacinschi, o reprezinta un ou incondeiat din zona Branului, pe care sunt reprezentate 14 fete inlantuite intr-o hora si care seamana izbitor cu unul din cele mai vechi si mai frumoase exemplare de ceramica neolitica, un vas de lut rosu (cultura Cucuteni) pe care este infatisata "Hora de la Frumusica".

Transmise din generatie in generatie, aceste simboluri pastrate pana astazi in ornamentica oualelor de Pasti vorbesc de ingeniozitatea si deosebitul simt artistic cu care romanii si-au intovarasit mersul vietii lor. // Ioan Lacusta