|
Denumirea
plantei: Ienupar (Juniperus communis)
Fam. Cupressaceae
Denumiri populare: anaperi, archis, boaba de
brad, bradisor, bradul-ciumei, brazii pitici, butimoaca, ceatina,
ceten, cetina, feniar, finier, finior, ineper, jreapan , jneap,
sinap, turtal, turtel, zelevat, zelet, zolovat.
Ecologie si raspindire: Ienuparul prefera locurile
luminoase, cu umiditate atmosferica ridicata, rezista la ger si
seceta, nepretentios fata de sol.
Perioada de vegetatie: Planta multianuala.
Perioada de recoltare: fructele de ienupar se
culeg in al doilea an la maturitate deplina, cind devin negricioase
incepind din octombrie pina in iarna, prin lovirea sau scuturarea
usoara a ramurilor pentru a nu cadea si pseudobacele vrzi, sub ramuri
intinzindu-se o prelata. Se usuca in strat subtire, rasfirindu-se
din cind in cind.
Bolile in care se utilizeaza:
Uz intern: bronsite cronice, enterocolite, diabet, acnee,
eczeme, litiaza vezicala, reumatism, hepatita epidemica, anorexie,
edeme renale, edeme virotice, edeme cardio-renale, guta, hidropizie
(acmulari de lichid in tesuturile si seroasele organismului, ca
pleura, pericard, peritoneu, articulatii).
Uz extern: reumatism, stimularea circulatiei periferice,
tuse, gripa, guturai.
Retete: pentru tratamentul intern, infuzia o preparati
in felul urmator: 2 lingurite de fructe la 200 ml apa clocotita
din care se iau 3-4 linguri pe zi intre mese (in raport de dureri).
Pentru tratamentul extern se recomanda uleiul de ienupar: 10 g de
ulei de ienupar se amesteca cu 100 ml alcool, intr-o sticla in care
se lasa timp de 4-5 ore, folosindu-se doar seara la culcare pentru
frectii.
Solutia pentru frectiise mai poate prepara si astfel: o mina de
fructe zdrobite se amesteca cu circa 100 g alcool, iar dupa citeva
zile se adauga un litru de otet de vin. Dupa o macerare de 7-8 zile
se strecoara si se intrebuinteaza in stari febrile.
ATENTIE! Este strict necesar sa se respecte doza
prescrisa.Orice supradozare poate duce la iritarea cailor renale
si produce hematurie.
|
SalvaEco 
