Denumirea
plantei: Lacramioara (Convallaria majalis)
Fam. Liliaceae
Denumiri populare: cercelus, clopotele, clopotei,
coada-cocosului, curpina de padure, dumbravioara, floarea turcului,
flori domnesti, geogite, iarba lui Sfintu Gheorghe, iarba margaritarului,
lacramita, lilion bun, margarit, margaritare, margea, paharute,
suflete, umbravioara.
Ecologie si raspindire: Lacramioara o intilnim
prin padurile de foioase, mai ales stejarete, tufisuri, lunci, in
regiunile de cimpie si dealuri, prefera solurile fertile cu umiditate
ridicata.
Perioada de vegetatie: Este o planta erbacee,
perena. Infloreste incepind din luna aprilie si pina in iunie.
Perioada de recoltare: Se recolteaza frunzele
in perioada infloririi, dar mai ales in lunile aprilie-mai, pina
la coacerea frctelor.Cel mai mare continut in principii active avindu-l
inainte de deschiderea florilor.Este indicat ca frunzele sa se recolteze
pe cit posibil fara petiol pe timp uscat si se usuca in strat subtire,
prevenindu-le de ingalbenire.
Bolile in care se utilizeaza: afectiuni cardiace,
migrene de natura nervoasa, nevralgii, dureri de cap, ameteli.
Retete:
Infuzie din 6-10 g la 180 ml apa. Se ia cite o lingura de infuzie,
de 3-4 ori pe zi; se foloseste numai cu avizul medicului.
Utilizari populare: Contra durerilor de piept,
sub forma de ceai realizat din tulpinile florifere in spalarea copiilor
slabi, avind convingerea ca-i intareste.Ceaiul de flori se folosette
ca leucoree.
|