Gospodărirea defectuoasă şi costisitoare a serviciilor municipale în RM strică imaginea şi credibilitatea celor mai frumoase deziderate politice. Motivul ține de cursul anevoios al descentralizării, dar şi de existența unor adevărate bombe cu explozie întârziată, cum sunt cele legate de acumularea unor deşeuri menajere sau menținerii unor localități în condiții insalubre şi nefericite.
Dar, tocmai aceste condiții fac R.Moldova neatractivă şi distantă de realitățile şi modelul european de locuire şi habitat, la care ne raportăm de câte ori avem ocazia cu multă admirație.
În RM, autorităţile trebuie să ia în serios politica de salubrizare a localităților țării din perspectiva aproximării standardelor existente la cele europene, inclusiv în ceea ce priveşte colectarea separată a deşeurilor şi ambalajelor, reciclarea ori distrugerea lor – o chestiune complicată şi laborioasă din punct de vedere tehnic şi financiar, dar obligatorie în spaţiul UE.
Există impedimente serioase la capitolul salubrizării în localitățile din RM, în acest moment, în care se acumulează mii de tone de deşeuri, care devin bombe ecologice, cu efect distrugător asupra naturii şi comunităților, pe teritoriul cărora acestea sunt stocate. Cazul comunei Țânțăreni s-a făcut cunoscut prin protestele violente ale populației contra convoaielor de deşeuri transportate din Municipiul Chişinău, şi din alte localități, dar soluții viabile nu s-au găsit nici astăzi. Lipseşte cadrul normativ, care ar asigura durabilitatea unor parteneriate efective între sectorul public şi cel privat, chiar dacă ambele părți susțin cu fermitate că sortarea şi colectarea deşeurilor este o afacere bună. Asta însă numai atunci când inițiativele private şi nevoile locale se întâlnesc în mod armonios, iar riscurile sunt asumate în egală măsură.
O istorie de succes care ar putea fi replicată şi în capitala Republicii Moldova este cea a oraşului Ungheni, care a încheiat un contract avantajos cu compania austriacă AVE, reuşind astfel să soluţioneze problema gestionării deşeurilor menajere. Or, pentru asta e nevoie de mai multă transparenţă la organizarea tenderelor de acest gen, dar şi de disponibilitatea autorităţilor de a aloca 10 hectare de teren pentru un nou poligon de gunoi, care de această dată ar trebui să fie construit ca la carte. Totodată, autorităţile, asistate de ONG-uri, trebuie să se angajeze în campanii de sensibilizare şi informare a cetăţenilor, pentru a-i face mai receptivi şi responsabili pe problemele de mediu.
Acestea sunt principalele concluzii ale participanţilor la dezbaterea organizată de IDIS „Viitorul”, cu genericul „Buna Guvernare şi Standardele Europene în utilizarea ambalajelor şi deşeurilor menajere. Priorităţi şi etape în Republica Moldova. Lecţii de învăţat din statele vecine”, joi, 6 mai 2010. Evenimentul a întrunit peste treizeci de participanţi, care s-au pronunţat pe marginea problemelor reale care ţin de gestionarea deşeurilor şi a soluţiilor posibile:
„Scopul autorităţilor ar trebui să fie acela de a atrage investitori privaţi, dotaţi cu tehnologiile necesare de a gestiona deşeurile. Nu avem de ce să inventăm bicicleta. Tocmai de asta experienţa României este deosebit de valoroasă. Cert e că anumite tehnologii de care depinde o gestionare eficientă a deşeurilor nu au ajuns încă în Republica Moldova. Sigura excepţie în acest moment este Ungheni, un oraş mic care a adus o investiţie austriacă, care a demonstrat că separarea deşeurilor poate deveni o afacere profitabilă. Această practică pozitivă se extinde spre Străşeni şi Durleşti, din câte am înţeles.” (Igor Munteanu, director executiv, IDIS „Viitorul”)
„Problematica de mediu este mai mult decât un standard: ea este tratată ca o afacere în Uniunea Europeană. Sunt ţări în care această industrie asigură 7% din PIB. Însă, reglementarea gestionării deşeurilor reprezintă o chestiune foarte laborioasă, numită de unii excesivă. Ne place, nu ne place, aceasta este un fapt. Nu le putem schimba: ţările mici pot doar să le asimileze în interesul lor şi să înveţe din experienţa ţărilor mari, care au determinat aceste reglementări. De aici vine nevoia de aproximare a standardelor pentru Republica Moldova. Trebuie să ţinem cont că problema mediului e a doua ca prioritate pentru Comisia Europeană, la capitolul alocare de fonduri. E bine ca Moldova să înţeleagă spre ce se îndreaptă şi să obţină costuri cât mai mici şi beneficii cât mai mari pentru comunităţile locale. Gestionarea deşeurilor e costisitoare.” (Petrişor Peiu, Senior partner, JENSEN CONSULTANS, România)
„Managementul deşeurilor este o necesitate scumpă. Asta nu se face pe gratis, aşa cum cred mulţi dintre noi. Efortul financiar ar trebui împărţit deopotrivă între sectorul public şi operatori, fie ei locali sau internaţionali. Problema este cum să îi implicăm pe toţi, cum să asigurăm coparticiparea cetăţenilor. În calitate de legiuitor, sunt de părere că statul ar trebui să susţină dezvoltarea pieţei de gestionare a deşeurilor. Trebuie să examinăm posibilitatea instituirii unei taxe locale pe administrarea deşeurilor, pentru a evita ca operatorii să încheie contracte cu fiecare cetăţean în parte.” (Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei parlamentare pentru economie, buget şi finanţe)
„Eu cred că în Chişinău bomba ecologică va exploda în următorii doi ani. Pentru a evita aceasta, eu propun instituirea unui parteneriat public-privat, prin o licitaţie prin care să găsim investitorul. Noi, de exemplu, suntem pregătiţi. Pentru asta e nevoie de teren pentru un nou poligon. Trebuie să încetăm cu arderea gunoiului.” (Mark Zweig, Administrator, Compania AVE – Ungheni)
„La Ungheni am înţeles că salubrizarea poate fi făcută altfel decât eram obişnuiţi. Majoritatea populaţiei are percepţia că autorităţile trebuie să se ocupe de salubrizare, pe banii publici şi nu doreşte să achite serviciile prestate de o întreprindere, indiferent dacă e municipală sau privată. Cea mai mare problemă pentru noi sunt ţevile de evacuare ale deşeurilor din clădiri. Noi i-am convins pe locatari, prin intermediul asociaţiilor lor, să colecteze semnături şi nu le mai utilizeze şi să ducă gunoiul pe platforme, la containere. Un alt truc a fost să punem containerele în locuri vizibile, şi nu dosite, cum se obişnuieşte, pentru a-i determina să fie mai responsabili şi să nu arunce pe alături.” (Dumitru Bîlici, Consilier, Consiliul Orăşenesc Ungheni)
„Într-adevăr, am încheiat un contract cu o firmă italiană pentru a crea o fabrică de ardere a deşeurilor, Asta nu e nimic ieşit din comun; un astfel de fabrică se află şi în centrul Vienei. Nu este niciun pericol ecologic. Această hotărâre este una mai veche, nu a fost luată de actuala administraţie municipală; noi doar trebuie să respectăm obligaţiile contractuale. Altfel, riscăm să fim daţi în judecată.” (Gabriela Ciumac, Şefa Departamentului Relaţii Internaţionale, Colaborare Regională şi Integrare Europeană, Primăria Chişinău)
„Proiectul amintit mai sus prevede şi selectarea deşeurilor, nu arderea integrală. Este o experienţă europeană: se vor valorifica deşeurile reciclabile.” (Constantin Mogoreanu, Şeful Secţiei control sol, subsol, deşeuri, substanţe chimice, Inspectoratul Ecologic de Stat, Ministerul Mediului)
„În condiţii rurale, salubrizarea e mult mai scumpă şi dificilă. Omul are mult mai şanse să micşoreze nivelul de gunoi, inclusiv prin valorificare. Nu înţelegem de ce acum taxa locală pe gunoi o plătesc doar agenţii economici; ea trebuie atribuită şi cetăţenilor. Astfel, aceştia ar înţelege că plătesc şi ar veghea ca banii lor să fie folosiţi conform destinaţiei. O altă propunere ar fi trecerea la ambalaje de hârtie: acum copacii arată ca pomii de Crăciun, de la atâtea hârtii aruncate. [..] Eu vreau să văd cum primăria Chişinău va lichida gunoiştea de la Ţânţăreni. Eu sunt în stare de alertă permanentă. Acum stau 15 milioane de metri cubi de gunoi cu înclinaţia spre localitatea noastră, care, în caz de cutremur, ajung în Nistru. Iată bomba ecologică. Chişinăul trebuie să ţină cont că 31 decembrie 2010 e ultima zi pentru lichidarea gunoiştii. ” (Ion Mastac, primar de Ţânţăreni)
„Problema cea mai mare este capacitatea de a comunica tot ce înseamnă managementul deşeurilor. Comunicarea nu e autosuficientă la nivel instituţional, ci între cetăţeni şi operatori, toate părţile implicate. E nevoie de programe de comunicare către cetăţeni bine puse la punct. E nevoie de o abordare de jos în sus: trebuie să mergem de la şcoală spre celelalte paliere.” (Valentin Ionescu, expert internaţional)
Această dezbatere este prima dintr-o serie de acțiuni, îndreptate să stimuleze dezbateri sincere şi deschise pe subiecte de interes prioritar pe problematica consolidării capacităților descentralizate ale puterilor locale. Subiectul salubrizării şi gestionării moderne a deşeurilor, lansat de IDIS „Viitorul”, răspunde unor solicitări reale venite din partea Primăriei Municipiului Chişinău, şi a altor autorități locale partenere. În următoarele săptămâni, IDIS „Viitorul” va prezenta rezultatele unui diagnostic economico-financiar al întreprinderii municipale „Regia Autosalubritate”, contribuind la evaluarea performanțelor înregistrate în acest domeniu şi căutarea unor resurse suplimentare de modernizare şi creştere a calității serviciilor prestate.
Sursa: www.viitorul.org