Flora Republicii Moldova include cca. 5513 de specii de plante, inclusiv plante superioare ? 1989 de specii, plante inferioare ? 3524 de specii. Dupa compozitia floristica cele mai bogate sint ecosistemele forestiere (peste 850 de specii), apoi cele de stepa (peste 600 de specii), lunca (cca. 650 de specii), petrofite (cca. 250 de specii), acvatice si palustre (cca. 160 de specii) etc. Diversitatea vasta a speciilor si grupelor ecologice este determinata atit de variabilitatea biotopica, ce include conditii ecologice cu diversi indici de temperatura, umiditate, reactie a solului.
Lumea animala constituie cca. 14800 de specii de animale (461 de specii de animale vertebrate si 14339 de specii de animale nevertebrate).
Fauna vertebratelor include 70 de specii de mamifere, 281 de specii de pasari, 14 specii de reptile, 14 specii de amfibieni si 82 de specii de pesti.
Din nefericire, o mare parte din speciile de plante si animale deja a nimerit in categoria celor rare si pe cale de disparitie.
In prezent sant evidentiate speciile rare, luate sub ocrotirea statului, in numar de 484 de taxoni, dintre care 242 au fost incluse in cartea Rosie a Republicii Moldova, inclusiv: 117 specii de plante, 9 specii de ciuperci si 116 specii de animale.
Unele specii care vietuiesc pe teritoriul Republicii Moldova sant incluse in Cartea Rosie Europeana: plante ? papucul?Venerei, ciulinul de balta; mamifere ? nurca europeana, popandaul comun, popandaul-cu-pete; pasari ? rata rosie, acvila tipatoare mare, vinturelul mic, cristelul; reptile ? vipera de stepa; pesti ? fusarul, lostrita, nisetrul; insecte ? calosoma mirositoare, croitorul stejarului.
Cele mai importante arii de concentrare a speciilor de plante si animale periclitate si vulnerabile sant padurile de fag, gorun si stejar pedunculat, unde s-au pastrat mai multe suprafete cu vegetatie spontana (rezervatiile ?Codru?, ?Plaiul Fagului?, ?Padurea Domneasca?, ?Iagorlac?, masivul de padure ?Orhei?), unde vietuiesc specii periclitate ca jderul de padure, pisica salbatica, acvila tipatoare mare, acvila tipatoare mica, acvila mica, broasca testoasa de balta, vipera comuna, sarpele de alun etc.
Semnificativ e si faptul ca suprafata ocupata de ecosistemele naturale, inclusiv si cele acvatice (lacustre, palustre, fluviale), nu depaseste limita de 15 % din tot teritoriul republicii.
Astfel actualmente problema conservarii diversitatii biologice depaseste limitele problemelor stiintifice si se amplaseaza la nivelul problemelor stringente ale statelor si institutiilor internationale, obiective care sant menite sa asigure conditii favorabile populatiei. Unul din documentele importante ce reglementeaza aceasta activitate este Conventia cu privire la diversitatea biologica (Rio de Janeiro, 1992).
Conventia solicita statelor sa acorde o atentie sporita activitatilor de conservare a biodiversitatii in habitatele naturale, utilizarii rationale a resurselor biologice, restaurarii ecosistemelor degradate si speciilor periclitate, controlului strict asupra procedeelor biotehnologice si de introducere a speciilor alohtone, elaborarii retelei ecologice nationale si cadrului legislativ-institutional adecvat etc.
Republica Moldova a ratificat Conventia in cauza in anul 1995
Suprafata ariilor naturale protejate de stat constituie in prezent 66467ha sau 1,96 % din teritoriul national.
Dezechilibrul ecologic, situatia socioeconomica actuala, exploatarea intensiva si extensiva a resurselor naturale si a intregului spatiu vital al republicii impun urgentarea identificarii, recunoasterii si dezvoltarii Retelei ecologice nationale, care ar cuprinde reteaua tuturor ariilor protejate, geosistemele si ecosistemele reprezentative naturale, care s-au pastrat in diferite regiuni landsaftice ale tarii. Crearea retelei ecologice nationale va contribui evident la restabilirea si conservarea biodiversitatii. Conform calculelor efectuate reteaua ecologica nationala va ocupa o suprafata de 11113 km2 din teritoriul tarii sau 33 % din teritoriul ei.
Pentru a putea conserva si pastra diversitatea biologica, a fost creata in republica o baza legislativa adecvata.
Legea privind protectia mediului inconjurator (1993) declara resursele naturale, inclusiv pamantul, flora si fauna patrimoniu national.
Legea privind regnul animal (1995) califica regnul animal drept proprietate publica.
Legea cu privire la zonele si fisiile de protectie a apelor raurilor si bazinelor de apa (1995) interzice pasunatul si agricultura in fisiile riverane de protectie.
Regimul de protectie in ariile (obiectele si complexele) naturale protejate, stipulate prin Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat (1998), creeaza cele mai favorabile conditii de conservare si restabilire a biodiversitatii.
Masurile intreprinse si realizarea celor preconizate creeaza premise necesare in vederea salvarii geosistemelor, ecosistemelor si speciilor de importanta majora pentru generatiile viitoare, stabilirii fundamentului necesar pentru managementul adecvat al resurselor naturale, conservarea biodiversitatii si dezvoltarea durabila a sistemelor socioeconomice ale tarii.
Previous
Next