Manifestarea a beneficiat de prezenta unui numar mare de analisti si cercetatori capabili sa raspunda intrebarilor ridicate de problema Marii Negre:
Peter W Schulze (Universitatea Gottingen, Centrul pentru Studii Europene si Nord Americane);
Adrian Severin (director coordonator, Institutul Ovidiu Sincai),
Andrei Riabow (Centrul Carnegie, Moscova);
Mustafa Aydin (Universitatea din Ankara, Turcia),
Panagiota Manoli (Centrul International pentru Studierea Marii Negre, Grecia),
Irakli Matkava (Fundatia pentru Studii Strategice si Internationale, Georgia);
Aleksandr Susko (Centrul pentru Pace si Politica Externa, Ucraina).
Cu prilejul acestei conferinte, Aleksandr Susko a prezentat un material definitoriu pentru intentiile Kievului la Marea Neagra. Reprezentant al Centrului pentru Pace si Politica Externa din Ucraina si apropiat al ministrului ucrainean de Externe, Boris Tarasiuk, Aleksandr Susko a sustinut prin materialul sau o predominanta ucraineana la Marea Neagra. Prin intermediul Centrului pentru Pace si Politica Externa, care este o organizatie neguvernamentala, Aleksandr Susko colaboreaza strans cu institutii guvernamentale ale Kievului: Institutul National pentru Studii Strategice, Institutul National pentru Probleme de Securitate Internationala, institute ale Academiei Nationale de Stiinte a Ucrainei, cum ar fi Institutul de Sociologie, Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale. Materialul lansat de Aleksandr Susko reflecta in detaliu intentiile Ucrainei la Marea Neagra, acoperind toate aspectele acestei probleme – de la coridoarele de transport energetic pana la cooperarea regionala – sub pretentia ca "Regiunea Marii Negre trebuie sa fie definita ca un spatiu natural al intereselor ucrainene". In acelasi timp este subliniat faptul ca "Ucraina trebuie sa joace un rol semnificativ in organizarea unui nou sistem de ordine regionala".
[b]Control si pe transportul petrolului[/b]
"Marele premiu pentru Ucraina ar fi daca ar putea sa reuseasca sa se stabileasca in calitate de transportator major al petrolului caspic catre Europa", arata Aleksandr Susko. Studiul citat subliniaza ca "Ucraina contine rutele de transport petrolier pe axele est-vest si nord-sud". In prezent Ucraina detine controlul asupra rutelor de transport petrolier european, varianta de transport prin Marea Neagra urmand sa sparga acest control. Insa ambitiile Kievului de a-si pastra pozitia in transportul petrolier sunt clar indicate in fraza: "in calitate de ruta strategica de transport energetic pentru Europa Occidentala, Ucraina devine un centru de regularizare a problemelor geo-economice". Materialul lui Aleksandr Susko afirma ca "datorita unor politici inconsistente, Ucraina foloseste prost ocazia de a obtine un loc conducator printre transportatorii regionali de petrol si chiar risca sa fie exclusa din acest proces". Rusia este blamata intens pentru acest fapt deoarece nu doar "a dezvoltatat activ coridoare de transport in jurul Ucrainei ci si-a si aparat interesele nationale".
[b]Tutela ucraineana pe Transnistria[/b]
Studiul citat apreciaza ca "incercarea Uniunii Europene de a juca un rol superior in spatiul transnistrean duce lipsa de instrumente si de vointa politica pentru implementarea "modelului balcanic" in regiunile de conflict. De aceea printre sarcinile majore ale Uniunii Europene se numara intensificarea presiunii asupra tarilor care au capacitati in regiune, aparent Federatia Rusa si mai ales Ucraina". Mai mult decat atat, studiul citat apreciaza ca Ucraina este singura tara capabila sa rezolve conflictul transnistrean, iar aceasta rezolvare ar constitui cheia de acces a Kievului in Uniunea Europeana. "Ucraina este singurul jucator din regiune care poate influenta ambele parti si care are o influenta unica in Transnistria. Ucraina este asteptata sa conduca o politica eficienta in aceasta problema. In mod informal, rezolvarea acestui conflict este deja prezentata ca o cheie pentru aderarea la Uniunea Europeana".
[b]Bastroe – nema problema[/b]
Studiul amintit prezinta proiectul de realizare a canalului Bastroe ca fiind unul in care nu exista probleme majore, nici de incalcare a tratelor internationale nici de evaluare a impactului ecologic. Aleksandr Susko sustine ca "pe baza rezultatelor studiilor privind efectele asupra mediului a fost acordata preferinta variantei Bastroe. Analiza comparativa a impactului asupra celorlalte variante asupra mediului si faunei au indicat rezultate aproape identice". Studiul citat sustine ca Academia de Stiinte a Ucrainei a acordat o atentie deosebita protejarii mediului din Delta Dunarii, iar "proiectul a fost implementat de compania germana Josef Moebius Bau AG, care foloseste cele mai actuale tehnologii care protejeaza mediul". Aleksandr Susko confirma faptul ca Kievul nu are de gand sa opreasca proiectul Bastroe: "a doua faza va avea in vedere lucrari de dragare pe bratul Chilia. In prezent, studiul ecologic pentru faza a doua a proiectului se afla in curs de realizare. Implementarea acestei faze este prevazuta pentru 2005-2006". Nu exista nici o explicatie pentru refuzul Kievului de a prezenta Bucurestiului studiile sale de impact ecologic, in conformitate cu acordurile bilaterale. Pe de alta parte, Aleksandr Susko prezinta pe larg actiunile internationale ale Romaniei impotriva canalului Bastroe mentionand ca: "numarul actiunilor si nivelul lor confirma faptul ca Romania a elaborat si implementeaza o strategie coerenta pe scara larga pentru a preveni crearea unei rute alternative intre Dunare si Marea Neagra". Din punctul de vedere al lui Susko "proiectul Bastroe nu a fost "crima impotriva naturii" ci doar un proiect care nu a fost destul de bine elaborat si implementat de catre guvernul Kucima-Ianukovici care nu a fost transparent, producand astfel probleme pozitiei internationale a Ucrainei".