Acest parteneriat implica adesea o relatie contractuala intre institutia publica si o companie privata care obliga ambele parti sa ofere servicii specifice. Acest aranjament contractual presupune desemnarea responsabilitatilor si riscurilor pentru una sau mai multe dintre urmatoarele activitati:
¬ Finantarea proiectului utilizand fonduri publice si (sau) private;
¬ Proiectarea si (sau) realizarea utilitatilor;
¬ Operarea si intretinerea utilitatilor sau serviciilor.
Exista urmatoarele tipuri de relatii public-privat: servicii contractuale; utilitati publice; facilitati financiare de dezvoltare; privatizare; facilitati comerciale. Cooperarea cu sectorul privat include in sine atat avantaje cat si dezavantaje.
Sunt cinci considerente de baza pentru a lucra cu sectorul privat:
¬ Potentialul acces la o tehnologie mai avansata;
¬ Proiectare, constructie si (sau) operare cu costuri eficiente;
¬ Finantare flexibila;
¬ Delegarea responsabilitatilor si riscurilor;
¬ Costuri garantate (un parteneriat intre municipalitate si o companie particulara poate aduce anumite beneficii comunitatii prin garantarea costurilor).
Exista doua potentiale dezavantaje majore in lucrul cu sectorul privat: pierderea controlului local asupra finantarii, operarii si mentinerii utilitatilor (partenerul privat poate sa controleze metoda de realizare a serviciilor, conformarea cu standardele de tratare, nivelurile de descarcare etc.) si riscurile financiare (acest lucru este cu atat mai evident atunci cand compania particulara se confrunta cu probleme financiare sau decide sa se retraga din proiect).
Cooperarea cu sectorul privat poate oferi beneficii foarte mari dar municipalitatea trebuie sa compare atent beneficiile si riscurile. Daca se decide ca o companie privata sa implementeze o parte a PAM, trebuie sa se aleaga foarte atent aceasta companie. Va trebui sa se identifice companiile care au experienta in probleme si tehnologii similare.
Previous
Next