În ultimii ani vedem efectele schimbărilor climatice exprimate prin inundaţii, uragane, secetă în întreaga lume. Dacă revenim în timp ne dăm seama că umanitatea de mii de ani tinde să “domesticească” una din cele mai distructive forţe şi anume APA. Istoria vieţii vine din timp şi treptat ne dăm seama că omul este doar nu individ trecător. Şi totuşi, articolul în cauză va avea ca subiect istoria “domesticirii” apei.
Conform unor surse primul apeduct antic a apărut “El Puente”cu aportul Imperiului Roman în Spania. Apeductul în cauză este unul din cele mai bine păstrate monumente care descrie Imperiul Roman. Acest apeduct poartă numele de El Puente, care în română se traduce ca “Puntea”. El traversează râul Frio din oraşul Segovia şi a fost construit în primul secol după Hristos de către binecunoscutul Traian, Imerator Roman. Lungimea acestui apeduct număra 10km.
Apeductul Roman de la Segovia, Spania, cu arhitectura sa, arcile, construite din granit, este un exemplu nemaipomenit a lucrării pietrarilor antici. Are o înălţime de 39 metri şi e funcţional până în ziua de azi.
Un alt apeduct reprezentativ se află în Lisabona, Portugalia.
Pictura dată demonstrează complexitatea apeductelor construite de către Romani. Reţele complexe traversează etajat străzile orăşeneşti.
Alte surse menţionează că primul apeduct a fost construit în a.312 înainte de Hristos de către Appius Claudius, numit Caecus. Mai era numit Aqua Appia, care aducea apă în Roma din dealurile Sabine din apropierea capitalei Imperiale. Unele mici părţi ale apeductului sunt încă utilizabile sau erau utilizabile înainte de distrugerea acestora. Acesta este încă unul din exemplele grandioase a celei mai mari localităţi a momentului şi un exemplu elocvent al ingineriei.
Apeductul Pont du Gard în apropiere de Nimes, Franţa a fost construit în secolul 19 înainte de Hristos. Acesta este compus din trei niveluri de arci semicirculare cu înălţimea de 49 metri.
Cîte ceva din datele oficiale Basarabene
Îată câteva frânturi din informaţiile oficiale din ţară pentru comparare. Conform surselor oficiale din Republica Moldova, principalele surse de aprovizionare cu apă potabilă sunt:
- Sursele subterane – 65%
- Râul Nistru – 32%
- Râul Prut – 2,8%
- Alte surse – 0,2%
Apa din sursele de suprafaţă din r. Nistru şi Prut şi apele subterane sunt cele mai accesibile, mai bine repartizate în teritoriu şi cu o pondere mare în economie. Apele curgătoare în teritoriul republicii sunt predominant de tranzit. Frontiera de stat între Ucraina, România şi Republica Moldova le marchează principalele surse – râurile bogate în apă cum sunt Nistru şi Prut. Apele râurilor mari cum sunt Prut şi Nistru sunt considerate poluate moderat. Acest lucru este datorat faptului că în ultimii ani cazuri de poluare masivă care ar avea impact în timp nu au fost înregistrate. Conform indicilor hidrochimici apele râurilor Prut şi Nistru corespund claselor II şi III şi sunt considerate curate şi moderat poluate. Luând în calcul debitul acestora şi calitatea apelor ele pot fi şi sunt utilizate ca surse potabile de alimentare cu apă în Republica Moldova. Cu regret râurile mici care ar putea servi ca sursă de apă potabilă sunt considerate de specialişti cu un grad înalt de poluare.
Nu am putut să-mi refuz plăcerea de a compara situaţia actuală din Basarabia cu tendinţele romanilor antici. Îmi dau seama că mai avem până la nivelul romanilor. Am plasat şi o fotografie de la darea în exploatare a apeductului Micăuşi-Străşeni, aşa să mai zâmbim. Îmi închipui cum vre-unul din marii imperatori romani stau drepţi la deschiderea unuia din apeductele construite 🙂