SalvaEco

Prejudiciul cauzat economiei naţionale de degradarea solului se cifrează la aproximativ 3,1 miliarde lei (251 milioane USD) anual. În prezent, aproximativ 40 la sută din terenurile agricole de pe teritoriul ţării au soluri erodate de diferite grade. În fiecare an, suprafaţa terenurilor erodate creşte în medie cu 0,9 la sută, iar pierderile anuale de sol fertil sunt estimate la 26 milioane tone. În ultimii 20 de ani, frecvenţa secetelor în sudul Moldovei a crescut de 2 ori

Efectele încălzirii globale pot avea repercusiuni catastrofale pentru Republica Moldova, iar schimbările climatice, defrişările abuzive şi metodele ineficiente de exploatare a culturilor agricole pot accelera fenomenul deşertificării în sudul ţării.

    Deputatul creştin-democrat Ion Varta a solicitat Guvernului Republicii Moldova să prezinte politicile pe care intenţionează să le implementeze, în vederea evitării transformării sudului ţării într-un deşert.

    Potrivit lui Ion Varta, schimbările climaterice nefaste, care se manifestă în ultimul timp tot mai pregnant la scară mondială, afectează tot mai mult şi Republica Moldova. Una din cele mai periculoase cataclisme naturale care prezintă un real pericol şi pentru ţara noastră îl constituie încălzirea globală a climei, iar reducerea volumului precipitaţiilor anuale constituie una din multiplele manifestări ale acestei grave calamităţi naturale. „Raioanele din sudul ţării suferă cel mai mult de pe urma insuficienţei de precipitaţii, chiar şi în anul curent, când volumul precipitaţiilor climaterice pentru majoritatea raioanelor a fost unul suficient, sudul ţării a suportat consecinţe grave de pe urma secetei cumplite”, a declarat deputatul creştin-democrat.

    Totodată, Ion Varta a propus şi unele soluţii pentru soluţionarea respectivei probleme. „În afară de extinderea fâşiilor forestiere, a edificării unui sistem eficient de irigaţie, un loc aparte ar trebui să îl ocupe revigorarea bălţilor şi mlaştinilor din lunca Prutului, care, în perioada sovietică, au fost desecate, provocând o dereglare dezastruoasă a echilibrului ecologic din această zonă”, a mai spus deputatul.

    La rândul său, directorul Serviciului Meteorologic de Stat, Valeriu Cazacu, a recunoscut că pericolul încălzirii globale a ajuns şi în Republica Moldova. Potrivit lui, autorităţile au început deja să se gândească serios la o serie de măsuri care necesită a fi întreprinse, însă a declarat că, deocamdată, paşii exacţi care urmează să fie făcuţi nu se cunosc.

Prejudiciul cauzat economiei naţionale de degradarea solului se cifrează la aproximativ 3,1 miliarde lei (251 milioane USD) anual

    Solicitat de ziarul „FLUX”, prim-vicedirectorul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, Ilie Boian, a declarat că în Republica Moldova, procesele de degradare a solurilor şi deşertificare sunt condiţionate atât de condiţiile naturale, cât şi de factorii antropici. Din condiţiile naturale se evidenţiază fenomenele climatice (ploile torenţiale, perioadele frecvente de uscăciune şi secetă, vânturile puternice), relieful accidentat, litogeneza şi compoziţia rocilor de la suprafaţa terestră.

    Conform lui Ilie Boian, exploatarea terenurilor agricole peste limitele admisibile fondului funciar, defrişarea pădurilor şi desţelenirea stepelor, parcelarea excesivă a terenurilor agricole în rezultatul privatizării, folosirea tehnologiilor dăunătoare din punct de vedere ecologic, au condus la reducerea considerabilă a productivităţii şi au avut un impact distructiv asupra solului. În prezent, aproximativ 40 la sută din terenurile agricole de pe teritoriul ţării au soluri erodate de diferite grade: slab erodate – 23,2 la sută, moderat – erodate – 11,7 la sută şi puternic erodate – 4,9 la sută.

    „În fiecare an, suprafaţa terenurilor erodate creşte în medie cu 0,9 la sută, iar pierderile anuale de sol fertil sunt estimate la 26 milioane tone. Bilanţul humusului este profund deficitar, rezervele de humus se micşorează anual cu circa o tonă la hectar. De asemenea, se intensifică procesele negative, care conduc la degradarea însuşirilor fizice şi chimice ale solurilor (destructurarea, tasarea, salinizarea, soloneţizarea, dehumificarea). Într-o stare deplorabilă se află sistemele de irigaţie, iar măsurile întreprinse de către autorităţi privind ameliorarea calităţii solurilor nu dau roade. Prejudiciul cauzat economiei naţionale de pierderea producţiei prin degradarea solului însumează circa 3,1 miliarde lei (251 milioane USD) anual”, a precizat Ilie Boian.

    Pe parcursul ultimilor 40 de ani, suprafaţa solurilor erodate a avansat în medie cu peste 7 mii hectare anual, iar nivelul cel mai înalt de erodare a solurilor aflate în circuitul agricol este înregistrat în raioanele centrale şi de sud ale ţării. Pierderile anuale de sol fertil de pe terenurile agricole, cauzate de eroziune, constituie, estimativ, 26 milioane tone, inclusiv humus – 700 mii tone, azot – 50 mii tone, fosfor – 34 mii tone şi potasiu – 597 mii tone.

    Analiza datelor coeficientului hidrotermic pentru Republica Moldova în ultimii 60 ani a demonstrat că seceta în jumătatea de sud a Moldovei s-a înregistrat de 14 ori, adică în medie o dată la 4-5 ani. Iar în ultimii 20 ani (1988-2007), secetele s-au înregistrat în 6 ani, în medie o dată la 2-3 ani. Analiza efectuată în legătură cu schimbarea climei arată că în perioada ultimilor 20 ani de observaţii, frecvenţa secetelor în sudul Moldovei a crescut de 2 ori.

    Potrivit lui Ilie Boian, sunt necesare mai multe măsuri de atenuare şi combatere a deşertificării. Printre cele mai importante activităţi sunt perfecţionarea cadrului legislativ favorabil pentru protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a resurselor de sol şi racordarea lui la cadrul european, crearea sistemului informaţional a stării de calitate a solurilor, structurarea şi reconstrucţia landşafturilor prin extinderea pădurilor, fâneţelor şi pajiştilor, zonelor umede, implementarea măsurilor fitoameliorative, silvotehnice şi hidrotehnice pentru minimalizarea eroziunii solului şi stabilizarea alunecărilor de teren.

    De asemenea, este necesară sporirea fertilităţii solurilor prin formarea unui bilanţ echilibrat sau pozitiv al humusului şi elementelor nutritive în sol prin aplicarea fertilizanţilor, abordarea unei politici statale în domeniul gestionării resurselor de sol, consolidarea terenurilor agricole, organizarea monitoringului deşertificării şi cadastrului funciar, restabilirea şi extinderea irigaţiei mari şi mici, implementarea păşunatului controlat.

    Totodată, Ilie Boian a declarat că este necesară dezvoltarea şi implementarea proiectelor-pilot pentru combaterea deşertificării la nivel de câmp, consolidarea mecanismelor de asistenţă financiară, asigurarea ştiinţifică a acţiunilor de combatere a degradării solurilor şi deşertificării, crearea sistemului de instruire, informare şi conştientizare a populaţiei în privinţa problemelor legate de degradarea solului şi deşertificare.

Până în anul 2025, suprafeţele irigate vor fi extinse până la 450-500 mii de hectare

Un alt factor care „ajută” la extinderea zonelor de deşert este şi irigarea insuficientă a terenurilor agricole. Or, din cauza temperaturilor mai ridicate din sudul ţării, o serie de culturi agricole nu pot fi recoltate, pentru aceasta fiind nevoie de irigarea constantă a terenurilor agricole.

    Astfel, în anul 2009, Agenţia „Apele Moldovei” va oferi agenţilor economici şi fermierilor capacităţi dublate la irigarea terenurilor agricole. Aceştia vor putea încheia contracte pentru irigarea terenurilor pe o suprafaţă de 100 mii de hectare. În anul 2008, au fost încheiate contracte de prestare a serviciilor de irigare doar pentru 55 mii de hectare.

    În acelaşi timp, Agenţia „Apele Moldovei” a întocmit un plan privind pregătirea către sezonul de irigare 2009, care prevede efectuarea lucrărilor privind pregătirea surselor de apă, apeductelor de presiune, canalelor de desecare, construcţiilor hidrotehnice. De asemenea, vor fi organizate seminare zonale şi raionale pentru agenţi economici şi administraţia publică locală pe problemele irigării.

    Astfel, se prevede reparaţia utilajului electromecanic al staţiilor de pompare şi verificarea lui, revizia pompelor, efectuarea inventarierii detaliate a instalaţiilor de irigare existente, curăţarea bazinelor de nămol.

    Până în anul 2025, este planificată extinderea suprafeţelor irigate până la 450-500 mii de hectare.

    Pe de altă parte, potrivit unui studiu al Agenţiei Europene de Mediu, irigaţiile pot conduce adesea la un declin al resurselor de apă şi al calităţii acestora, la salinizare şi la degradarea solului. Suprafaţa de teren irigat în sud-estul Europei a crescut, manifestând o tendinţă continuă de intensificare a agriculturii.

    Solul este o resursă limitată şi neregenerabilă pe o scară a timpului de 50–100 de ani.

    Un raport al Agenţiei Europene de Mediu arată că problemele majore legate de sol în Europa sunt pierderile ireversibile datorate închiderii solului şi eroziunii, contaminării continue din surse locale şi difuze, salinizare şi compactare. Aproximativ 17 la sută din suprafaţa de pământ din Europa este afectată de această problemă.

    Schimbările în utilizarea pământului, ca, de exemplu, abandonarea pământului marginal cu un strat de vegetaţie foarte redus şi creşteri ale frecvenţei şi extinderilor incendiilor în păduri, au avut un impact puternic asupra resurselor solului. În majoritatea cazurilor, eroziunea solului, îmbinată cu alte forme de degradare a pământului, a condus la deşertificare în anumite zone ale regiunii mediteraneene şi din estul Europei. De asemenea, păşunatul excesiv şi intensificarea agriculturii poate accelera pierderea solului prin eroziune.

    Potrivit presei româneşti, un amplu studiu privind impactul încălzirii globale asupra Europei situează România alături de Spania, Italia şi Grecia, în zona cu risc mare de deşertificare din sudul continentului. În cazul României, efectele majore ale încălzirii globale vor deveni vizibile încă din 2015 şi se vor manifesta în special în Dobrogea, Oltenia şi Banat, iar suprafeţe considerabile de teren din cel puţin zece judeţe vor intra într-un proces de uscare.

    Unul dintre cele mai afectate judeţe din România este Doljul, unde fenomenul deşertificării, semnalat de mai mulţi ani, este alimentat de secetă, de solul nisipos, de fenomenul de deflaţie eoliană (spulberarea nisipului de vânt), dar şi de defrişările masive.

    Un studiu privind impactul asupra ecosistemelor agricole şi al resurselor de apă arată că vegetaţia specifică din sudul României va migra către nord şi zonele mai înalte. Aceasta va fi înlocuită treptat de vegetaţia aflată la sud de graniţa României. Studiul mai arată că în condiţiile în care emisiile de gaze cu efect de seră (dioxid de carbon, metan) nu vor fi stopate, temperaturile vor creşte cu circa 5 grade C până la sfârşitul secolului XXI.

    Conform estimărilor Naţiunilor Unite, aproape 1,2 miliarde de oameni sunt în pericol din cauza deşertificării. Deşerturile se extind, acoperind, în prezent, o treime din suprafaţa pământului.

    Programul pentru Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP) arată că la nivel global, rata deşertificării creşte, continentul african fiind cel mai afectat, cu două treimi de pământ uscat sau deşertic. De asemenea, aproape o treime din pământul Statelor Unite este afectat de deşertificare, o pătrime din America Latină şi Caraibe şi o cincime din Spania.

    Deşertificarea este în primul rând o problemă de dezvoltare sustenabilă. Cauzele apariţiei ei sunt suprarecoltarea, practicile nepotrivite de irigaţie şi despăduririle. Managementul sărăcăcios al pământurilor sunt rezultatul problemelor socioeconomice pe care fermierii le au şi pot fi prevenite.

    Deşerturile se măresc natural, însă deşertificarea reprezintă un proces diferit, în care pământurile din zonele aride, ariile semiuscate, se degradează, pământul nu mai este productiv şi vegetaţia se pierde din cauza activităţilor umane sau secete şi inundaţii prelungite.

    Fenomenul deşertificării nu este nou. Se presupune că imperiile Sumerian şi Babilonian au căzut din pricina crizei agrare, cauzate de lipsa de apă şi degradarea solului. Deşi prin internediul unor programe fenomenul deşertificării poate fi stopat pe termen scurt, deocamdată, nu se cunosc schimbările ce pot parveni în viitor. În orice caz, trebuie să ne aşteptăm la schimbări majore în privinţa peisajului cu care ne-am obişnuit. Indiferent dacă toate aceste fenomene fac parte dintr-o evoluţie firească a climei sau sunt rezultatul acţiunilor nepăsătoare ale oamenilor, va trebui să ne obişnuim cu noile condiţii.