SalvaEco

Sau: "Daca azi ati fiert apa de la robinet cel putin doua minute inainte de a o consuma, in zilele ce urmeaza procedeul trebuie sa fie aplicat cel putin trei minute" nu ar fi deloc absurde.

Doar ca, desi ne afecteaza treptat si sigur starea de sanatate, gradul real de poluare a aerului, apei si solului nu este divulgat decit rareori. Atit autoritatile, cit si agentii economici, fie ei publici sau privati, nu au nici un interes ca oamenii de rind sa cunoasca adevarul.

Si chiar si atunci cind legea ii obliga sa dezvaluie macar o parte din cruda realitate, ei au grija ca rapoartele sa se piarda undeva intr-o publicatie obscura sau pe un site de Internet pe care nu-l deschide nimeni si ca adevaratele implicatii ale situatiei catastrofale sa nu fie aduse in discutie.

Ca sa obtinem datele pe care le-am folosit in aceasta ancheta, am fost nevoiti sa apelam mai mult la cautari pe Internet ori la biblioteci decit la specialisti in carne si oase.

Ca intr-un complot la scara nationala, se feresc cu totii sa abordeze problema, te trimit de la o institutie la alta, sub pretextul ca "ei s-au ocupat mai mult de acest aspect" sau "persoana care se ocupa la noi de chestiunea asta nu e in tara", amina sine die sa-ti dea un raspuns la intrebarile trimise acum o saptamina, doua sau chiar trei sau pur si simplu nu-ti mai raspund la telefon.

Iar daca despre gradul de poluare mai poti obtine niste cifre, cind vine vorba de implicatiile acestuia asupra starii de sanatate a oamenilor se lasa linistea. De parca nimeni nu ar fi vrut, nu ar fi putut si nu ar fi trebuit sa stie cit de mult ne dauneaza substantele toxice eliberate cu darnicie in natura.

Sanatatea, in pericol

Angela T. are 70 de ani. A fost biolog, dar acum este la pensie. De mai bine de trei decenii locuieste intr-un apartament din imediata vecinatate a Pietei Universitatii. "Pina acum zece ani era acceptabil. Ba chiar era o chestie deosebita sa stai in buricul tirgului. Dar acum ma bate din ce in ce mai mult gindul sa vind aici si sa ma mut undeva, tot la bloc, dar linga un parc", spune femeia.

Motivul este traficul infernal. La orice ora din zi si din noapte, mii de masini strabat cele patru bulevarde care converg la Universitate. Zgomotul milioanelor de cai putere, sunetul permanent al claxoanelor, cu asta te obisnuiesti, explica batrina.

"Cu gazele nu ma pot impaca deloc. Chiar daca tin ferestrele inchise, noxele se strecoara in casa. Vara oricum nu pot sta inchisa ermetic, ca se transforma totul intr-un cuptor, si atunci e cel mai groaznic. De multe ori, dupa-amiaza si seara simt ca ma sufoc. Ma apasa asa in capul pieptului, ma stringe de git, tusesc…

Altadata fumul de esapament imi da senzatie de voma si niste dureri de cap formidabile. De pofta de mincare ce sa mai zic, ca nu-ti mai arde de asa ceva cind totul miroase a benzina arsa", povesteste ea.

Conferentiar doctor Florin Mihaltan, de la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Capitala, spune ca astfel de simptome sunt normale.

"Poluarea asa-numita outdoor, de la gazele de esapament si cele industriale, duce fie la cancer bronho-pulmonar, prin inducerea de celule atipice la nivelul bronsiilor, fie la aparitia si agravarea unor boli obstructive, ca emfizemul pulmonar, astmul bronsic sau bronsita cronica", spune el.

"Este stiintific demonstrat ca exista o relatie intre valurile de poluare, uneori agravate de conditiile meteo, si frecventa crizelor in bolile pulmonare. Se poate ajunge pina la insuficienta respiratorie severa", mai explica Mihaltan.

El spune ca, de cele mai multe ori, e destul de greu sa spui ca poluarea este de vina pentru imbolnavirea unui pacient. "In cam 10% din cancerele pulmonare se vede clar ca este vorba de boli profesionale. Oamenii cu pricina au lucrat cu azbest, cu praf de sticla, cu siliciu, au sudat cu arc electric.

In alte cazuri, faptul ca pacientii au locuit in preajma unui colos industrial are o influenta certa. Doar ca, in astfel de situatii cauzele sunt mai greu de determinat", afirma Mihaltan.

Doua povesti despre poluare

Cu toate acestea, sunt cazuri clare in care oameni care nu lucreaza in mediu toxic, dar care locuiesc in apropierea unor surse de poluare a aerului, s-au imbolnavit de plamini. Iata doua din numeroasele exemple care confirma efectele nocive ale emisiilor de gaze toxice.

Stan Rasoga are 53 de ani si e din Bucuresti. Sta in Militari, unul din cele mai aglomerate cartiere ale Capitalei. Nu lucreaza in mediu toxic, dar, cu toate astea, sufera de emfizem pulmonar. "Nu stiu exact cum m-am imbolnavit. Ce am observat e ca dupa o raceala netratata cum trebuie am inceput sa am probleme", explica barbatul.

Cert este ca atmosfera din Capitala nu-l ajuta in nici un fel. "Vara mai ales, cind e caldura si praf, simt de multe ori ca nu mai pot sa respir. Dar ceea ce ma termina cu adevarat sunt gazele de esapament. Mi s-a intimplat sa stau in statie la Lujerului si sa ma sufoc.

De aia evit punctele cu mult trafic. Mai bine o iau pe strazi laterale, unde sunt mai putine masini si e mai multa verdeata", spune el.

Vergil Sarbu e internat la Institutul "Marius Nasta". Are 52 de ani, e din Slobozia si diagnosticul e tot de emfizem pulmonar. Barbatul sta chiar pe bulevardul pe care circula traficul dintre Urziceni si Hirsova. In plus, la putini kilometri distanta se afla combinatul chimic, care emite periodic gaze toxice.

"Simti cum te ineaca, iti dau lacrimile. Si pe un om perfect sanatos il afecteaza, dar pe mine… Cit despre trafic, mai ales cind trec multe camioane, simt ca si cum mi-ar lua cineva aerul… E comparabil cu pornirea unei masini intr-un garaj inchis", explica el ce simte.

Traficul ucigas

Si specialistii Primariei Capitalei sunt de acord ca situatia e grava. ?Nivelul poluarii in Bucuresti este considerabil mai ridicat in prezent decit acum zece ani, mai ales la monoxidul de carbon?, ne-a declarat Sulfina Barbu, director general adjunct al Directiei Generale de Protectie a Mediului si Educatie Eco-Civica din cadrul municipalitatii.

"Problemele pe care le avem nu le putem rezolva decit prin investiii. Calitatea aerului, mai ales in zona centrala, se poate imbunatati prin reabilitarea si modernizarea infrastructurii rutiere, mai ales prin realizarea pasajului Basarab, constructia de parcari subterane si prin reabilitarea centurii Capitalei", explica doamna Barbu.

Zonele cele mai afectate sunt cele din centru: Piata Romana, Universitate, Bd. Carol, Mosilor, Piata Unirii. Aici au fost inregistrate depasiri spectaculoase, de pina la trei si patru ori, ale limitelor admise de emisii de monoxid de carbon si pulberi.

Nici nu e de mirare. Un studiu efectuat de Registrul Auto Roman arata ca, in principalele puncte de control din Capitala s-au inregistrat cresteri semnificative (in medie cu 6%) ale traficului zilnic, ele reflectand rata medie a cresterilor anuale ale parcului de autovehicule in circulatie (7%).

In fiecare zi, numai pe la Universitate trec aproape jumatate de milion de masini. De altfel, daca in 1990 erau in Capitala cam 100.000 de vehicule si in 1999 circa 300.000, acum sunt peste 500.000, plus inca aproape 200.000 de autovehicule in Ilfov. Mai mult, conform studiilor RAR, cam jumatate din autoturismele existente nu respecta normele de mediu.

RAR a mai descoperit deficiente in ceea ce priveste organizarea traficului, atat in Capitala, cat si in alte orase din tara.

De exemplu, o temporizare neconcordanta cu traficul a semafoarelor; prezenta in trafic a autovehiculelor grele; prezenta traversarilor pietonale ?la nivel? pe unele artere magistrale, dublata de impunerea unei temporizari exagerate in functionarea sistemului de semaforizare.

Din cele 26 etape de masuratori desfasurate de specialistii RAR in mediul urban s-au inregistrat depasiri ale concentratiilor maxime admise (CMA) pe 24 de ore in 17 cazuri (65% din total) si ale CMA pe jumatate de ora in 15 cazuri (57%).

Fabricile care ne omoara

E adevarat ca aproape 70 la suta din poluarea chimica este cauzata de emisiile de gaze de la autovehicule. Dar asta nu e totul: fabricile sau centralele termice (cele ale RADET sau ale unor imobile vechi), toate astea contribuie si ele la distrugerea sanatatii romanilor.

Nu numai Capitala este in aceasta situatie. Un studiu al Institutului de Sanatate Publica a avut in vedere ?evaluarea gradului de poluare chimica si microbiologica a alimentelor?. Concluziile acestuia, precum si al unor evaluari privind calitatea aerului, sunt mai mult decit ingrijoratoare.

Iar daca ne intoarcem in Bucuresti, nu trebuie sa uitam ca, pe linga noxele autovehiculelor si de substantele toxice produse de agentii economici, isi joaca rolul si vanturile, care intra in oras foarte usor dupa distrugerea perdelelor forestiere de protectie si aduc, lunar, aproape 300 de tone de praf pe kilometru patrat.

Structura de tip canion a multor strazi constituie, de asemenea, un factor important al poluarii. Astfel, caile de circulatie inguste, marginite de cladiri inalte, impiedica dispersia substantelor toxice in centrul Capitalei si in alte citeva orase mari.

Efectele acestei stari de fapt sunt mai mult decit vizibile.

Zonele critice

Din masuratorile efectuate in ultimii ani, orasele Romaniei pot fi impartite in zone urbane cu poluare redusa, cum sunt Slobozia, Alexandria, Braila, Buzau, Tulcea ori Focsani; zone urbane cu poluare medie, ca Bucuresti, Galati, Resita, Tg.

Jiu, Turnu Magurele, Timisoara, Brasov sau Craiova, unde valoarea concentratiilor medii anuale depasesc limita numai la unii poluanti; zone urbane puternic poluate, cum sunt Zlatna, Baia Mare, Copsa Mica, Ramnicu Valcea, Hunedoara si Calan, unde concentratiile medii anuale depasesc norma sanitara la majoritatea indicatorilor.

Specialistii spun ca pot fi stabilite corelatii destul de clare intre aceste grupe de risc si incidenta anumitor boli. Doar ca cifrele disponibile se refera in general la media nationala, fara ca asta sa imbunatateasca in vreun fel imaginea.

Ne furam caciula singuri

Dar traficul din ce in ce mai intens si chiar emisiile de noxe in timpul procesului tehnologic al unor fabrici nu ne-ar face atit de mult rau daca nu ar fi din ce in ce mai putine oprelisti in calea substantelor ucigatoare.

Din pacate, daca in 1989 in Capitala erau 34,7 milioane mp de spatii verzi, in 1995 suprafata scazuse la 22,8 milioane mp, in 2001 la 17,8 milioane mp, iar in prezent se estimeaza ca tendinta s-a mentinut si au ramas sub 17 milioane mp.

Asta inseamna ca, daca normele internationale prevad minimum 12 metri patrati de spatiu verde pe cap de locuitor, unui bucurestean ii revin doar intre 5 si 6 metri patrati.

Nu numai la spatii verzi stam rau. Si in ceea ce priveste aglomeratia, Bucurestiul detine un record negativ: 9000 de locuitori pe kilometrul patrat, fata de Berlin(3905 de locuitori/kmp), Viena (3850), Budapesta (3674) sau Bratislava (1226).

Cea mai aglomerata zona din Capitala este sectorul 2, cu 12.724 de locuitori/kmp, urmat de sectoarele 3, cu 12.273, si 6, cu 10.874 locuitori/kmp. Singurul care se apropie de standardele europene este sectorul 1, unde traiesc doar 3446 de locuitori/kmp.

De altfel, aici sunt si cele mai mari spuprafete de spatii verzi pe cap de locuitor (11 metri patrati, foarte aproape de standardul european de 12 metri patrati).

In contrast cu aceasta situatie, restul bucurestenilor au parte de suprafete verzi incredibil de mici, minimul absolut inregistrandu-se in sectorul 6 ? doar 0,6 metri patrati de spatiu verde pe cap de locuitor!

Nu doar in Bucuresti verdeata scade vazind cu ochii. Daca in 1990 existau, in localitatile din Romania, aproape 221 de kilomnetri patrati de spatii verzi, in 1998 mai erau doar putin peste 205 kilometri patrati, iar estimari din 2003 vorbesc de sub 195 de kilometri patrati.

Conform datelor Ministerului Mediului, cel mai bine par sa stea la acest capitol localitatile din judetele Dolj (1298 de hectare de spatii verzi), Constanta (1245 ha), Galati (983 ha), Timis (881 ha), Hunedoara (698 ha) si Cluj (685 ha). La polul opus se afla Teleorman (cu doar 27 de hectare de spatii verzi), Tulcea 979 ha), Covasna (102 ha), Salaj (108 ha) si Vrancea (129 ha).

Canicula si poluarea

Daca nu ne ucide sau nu ne imbolnaveste, poluarea ne face, sigur, viata grea, mai ales celor care locuim in orasele mari. Specialistii in meteorologie spun ca exista o relatie clara intre poluarea si canicula din Romania. Se pare ca exista, insa, recomandari privind secretizarea acestui aspect, pentru a nu crea panica in rindul populatiei.

Temperaturile mari inregistrate in ultimele veri i-au determinat pe cercetatorii de la Institutul de Mediu din Timisoara (IMT) sa efectueze studii in acest sens. S-a constatat, astfel, ca vremea foarte calda se datoreaza in mare masura faptului ca aerul este foarte poluat.

Doina Marin, sefa Serviciului de Monitorizare Integrata a Factorilor de Mediu din cadrul IMT, declara, in urma cu un an, pentru cotidianul Evenimentul Zilei, ca aceste temperaturi se datoreaza concentratiilor de ozon.

"In perioada de stralucire solara, din cauza poluarii, cresc concentratiile de ozon. Aparitia soarelui duce la marirea concentratiei ozonului. Din verificarile facute de noi, in Timis, acestea nu sint alarmante, dar depasesc totusi limita normala", spunea ea.

Cercetatoarea banateana era de parere ca, dupa rezolvarea problemelor cu praful si dupa ce autoturismele vor fi aliniate reglementarilor impuse de UE, aerul respirat va fi mult mai curat si canicula mai redusa.

Apele subterane, grav infestate

Daca aerul pe care-l respiram contine zeci de substante cu efect daunator asupra sanatatii, daca solul pe care cresc legumele si fructele pe care le consumam sau pe care pasc animalele care ne furnizeaza alimente esentiale este infestat cu toxine, nici apa nu a scapat nevatamata.

Vorbeam ceva mai sus de pinzele freatice din zona de est a Capitalei. Nu sunt singurele afectate. De altfel, specialistii apreciaza, in ?Raportul privind starea mediului?, ca, la nivelul tarii, situatia e "critica" in ceea ce priveste apele subterane.

Un riu din zece e mort

Si apele de suprafata sunt in mare suferinta. Potrivit acelorasi surse (?Raportul privind starea mediului?), din punct de vedere al calitatii, cursurile de apa din Romania se clasifica in patru categorii. Categoria I grupeaza apele care pot fi folosite pentru alimentarea cu apa potabila a centrelor populate sau care pot fi utilizate la alimentarea fermelor zootehnice si la pastravarii.

Categoria II contine apele de suprafata care pot fi folosite la piscicultura (in afara de salmonicultura), la alimentarea cu apa tehnologica si la agrement. Categoria III reprezinta apele care pot fi utilizate la irigarea culturilor agricole, la producerea energiei electrice in hidrocentrale, in instalatii de racire din industrie si in spalatorii.

Cea din urma, categoria D, este categoria de ape degradate in care fauna piscicola nu se poate dezvolta.

In cursul anului 2000, 55,8% din apele curgatoare se incadrau in categoria I, 27,6% in categoria II, 6,1% categoria III si 10,6% in categoria D. Situatii critice se inregistrau in bazinele Prut (circa 37%), Ialomita (peste 26%) si Vedea (circa 25%).

Pentru cei mai multi dintre noi, aceste date sunt noi. Stim, desigur, ca situatia nu e deloc roza, dar nu ne-am inchipuit ca poate fi asa de grava. Aerul pe care-l respiram, apa pe care o bem, alimentele pe care le consumam, chiar si pamintul pe care calcam, toate sunt infestate cu substante toxice.

Unele pot fi eliminate rapid, altele cu cheltuieli uriase, dar altele vor ramine acolo inca multe decenii sau chiar secole de acum incolo. Ceea ce inseamna ca nu numai noi suntem condamnati (statisticile medicale poe care le-am putut obtine, dar mai ales cele reale, tinute departe de ochii publicului, demonstreaza in mod clar asta), dar si urmasii nostri.

Iar daca vom continua sa ne prefacem ca poluarea nu exista ori ca nu e chiar asa de grava, nu numai ca ne batem joc de viitorul copiilor sau al nepotilor, dar contribuim la agravarea problemelor.

Fiecare dintre noi poate, in felul sau, sa lupte impotriva poluarii. Iata zece metode prin care putem sa aflam de ce sa ne ferim si, de ce nu, sa schimbam ceva.