Szabo-Szeley face poze in padure de la 14 ani. Acum are 55 de ani si a fotografiat peste 300 de specii de pasari si 50 de specii de mamifere.
Pentru o poza buna cu un animal e nevoie, uneori, de luni intregi de pinda. Trebuie sa cunosti padurea si locurile in care merg animalele la anumite ore. Trebuie sa stii cum sa te ascunzi in asa fel incit animalul sa nu iti simta prezenta. Szabo-Szeley merge in padure fie vara, fie iarna. Uneori, trebuie sa stea ore in sir culcat in zapada, alteori ramine in padure toata noaptea pentru a fotografia pasarile nocturne.
Isi face o ascunzatoare intr-un copac sau pe pamint, o camufleaza bine si se instaleaza acolo cu cel putin o ora inainte de aparitia animalului. Momentul in care declanseaza aparatul trebuie sa surprinda animalul intr-o pozitie buna, o expresie interesanta si o lumina potrivita. Pentru o fotografie buna cu lacustarul, in Dobrogea, a stat cu cortul timp de doua saptamini in locul unde
veneau pasarile sa se imbaieze.
Cerere si oferta
Ii lipsesc de la colectie poze cu marmote. Viseaza sa fotografieze tigrul siberian, un exemplar foarte rar, si leopardul. "Leopardul are o blana foarte frumoasa si este de o finete nemaipomenita, e ca o femeie". Piata din Romania pentru acest tip de fotografie este aproape inexistenta. In afara revistei National Geographic, nu exista alte publicatii dispuse sa achizitioneze fotografii cu animale. Szeley lucreaza pentru sase reviste din strainatate, care platesc pentru fotografii suficient de mult incit sa merite efortul de a petrece 250 de zile din an in padure. O poza de marimea unei carti postale costa 50 de euro, una de dimensiune A4, 100 de euro, iar o coperta, 300 de euro.
Iubirea neimpartasita
"Din partea mea, exista o simpatie enorma pentru animal si le iubesc pe fiecare in parte. Eu, pentru ele, sint cel mai mare dusman. Oamenii sint ca niste monstri pentru animale, pentru ca intra in habitatul lor, le vineaza si le haituiesc", spune fotograful. Nu i s-a intimplat niciodata sa fie atacat de un animal. "Nu ataca decit ursul care e ranit si ursoaica daca e impreuna cu puii
si simte amenintarea". Ursul este usor de fotografiat, pentru ca rareori se abate de la traseul zilnic. "Ursul e mort dupa miere. Am pus o data, in calea lui, miere pe firele de iarba, pe scoarta copacului si pe frunze si asa am reusit sa fac o poza cu un urs in doua labe intinzindu-se spre frunzele din copac". Lupul, spune el, este mai dificil de fotografiat, pentru ca isi schimba des traseul, este mai inteligent decit un ciine, dar foarte fricos.
Detesta vinatorii
Szabo-Szeley detesta vinatorii. Ce placere e asta, de a ucide si de a vedea numai singe? Vinatoarea nu e sport, cum spun ei. Ar fi sport daca i-ar da si ursului o arma, pentru ca in sport trebuie sa existe sanse egale. Ei ademenesc animalul cu hoituri si il impusca de la 20 de metri. Si eu pot spune ca sint vinator, dar armele mele sint retina si aparatul foto. Ceea ce fac eu este mult mai greu decit ceea ce face vinatorul. El poate impusca de la 150, 200 de metri. Eu, in schimb, trebuie sa ma apropii la cel putin 20 de metri pentru a fotografia."
Foto-safari pentru straini
In restul timpului, Szabo-Szeley este presedintele unei fundatii care se ocupa de protectia naturii, in special a ursilor bruni. Este ghid pentru strainii ornitologi care vin sa vada cele peste 100 de specii de pasari ale Deltei care nu se gasesc in alte parti si pentru fotografii profesionisti interesati de mamiferele rare autohtone. Se ocupa de acest lucru si in perioada comunista si, nu de putine ori, a avut probleme cu Securitatea, care ii confisca fotografiile cu ursi, de teama sa nu le publice in strainatate si sa vada Occidentul ce impusca Ceausescu.
In cei aproape 40 de ani de cind face fotografii cu animale, Laszlo Szabo-Szeley a invatat ca fiecare exemplar in parte are propria personalitate. Si nu de putine ori i s-a intimplat sa surprinda atitudini si expresii asemanatoare celor umane.