Reprezentantii familiei Viperidae in Romania – Serpi

-Subfamilia Crotalinae, care reprezinta varful piramidei evolutiei a ofidienilor, este raspandita in toata Lumea Noua, Sudul si Sud-Estul Asiei, si o singura specie se gaseste in Europa. Cuprinde specii faimoase ca Şerpii cu Clopotei(Genul Crotalus si Sistrurus), Mocasinii(Genul Agkistrodon, intalniti in America ,Asia si Agkistrodon halys se gaseste in Rusia), Şerpii-Lance(Genurile Bothrops si Bothriechis, specii extrem de agresive si veninoase intalnite in America Centrala si de Sud) si viperele arboricole din Sud-Estul Asiei(genul Trimeresurus),etc.
Dovada a evolutiei acestui grup de serpi este aparatul termo-receptor folosit mai ales pentru detectarea prazii homeoterme pe timp de noapte, care functioneaza astfel: fiecare membru din aceasta subfamile poseda o pereche de orificii situate intre ochi si nari, in interiorul carora se gasesc nervi termici sensibili la cea mai mica schimbare a temperaturii, astfel formand o imagine termica a mediului in care animalele homeoterme(cu sange cald) apar in contrast cu elementele poikiloterme sau ectoterme. Acest sistem este atat de complex incat sarpele poate calcula cu acuritate maxima distanta la care se afla animalul cat si dimensiunile acestuia, cu scopul de a plasa o muscatura precisa.

-Subfamilia Viperinae se difera de cea precedenta numai prin lipsa aparatului termo-receptor. Alta trasatura care separa familia Viperidae de restul serpilor este caracteristica ambelor subfamilii si este sistemul complex de glande si colti prin care este produs si injectat veninul in prada sau in pradator. Viperele sunt faimoase pentru coltii lor foarte lungi, Vipera de Gabon(Bitis gabonica) si Şarpele de Tufis(Lachesis muta) avand colti de pana la 5cm. lungime. Acestia sunt mobili si scobiti in interior, asemenea unui ac hipodermic. Sunt retractibili, asemenea lamei de la briceag, stand de obicei culcati, lipiti de cerul gurii si inainte de muscatura se deplaseaza in fata la un unghi de 900-1200. Cei doi colti se pot misca individual, sunt acoperiti de o teaca de piele, si sunt conectati la glandele de venin, situate pe ambele parti ale capului, lucru comun tuturor serpilor veninosi.

Veninul produs se aceste glande este de obicei hemotoxic la vipere, adica ataca hemoglobinele, sistemul circulator si distruge tesutul, provocand necroza si cangrena. La unele specii, cum ar fi Şarpele-Lance Auriu(Bothrops insularis), Şarpele cu Clopotei Neo-Tropical(Crotalus durissus) este si neurotoxic, adica ataca sistemul nervos central, blocand receptorii muschilor, astfel paralizandu-i iar victima moare de stop respiratoriu, pe cand, de obicei la celalalt tip de venin victima moare de obicei din cauza insuficientei renale, in cazul oamenilor. Totodata veninul Viperei cu Lant(Daboia russelli) , este atat de complex incat victima poate muri din cauza oricarui din motivele prezentate precedent, pe langa altele.
Subfamilia Viperinae are reprzentanti pe toate continentele, exceptie facand America, Australia, si Antarctica, specii mai cunoscute fiind: Vipera comuna Europeana(Vipera berus), ce poate fi gasita si in Arctic, Vipera cu Corn(Vipera ammodytes) si Vipera Laventina(Vipera lebetina), din Europa, Vipera cu Lant(Daboia russelli) si Vipera Covor(Echis carinatus) din Asia, si Vipera de Gabon(Bitis gabonica) si Vipera pufaitoare(Bitis arietans) din Africa.
Incredibil, cea mai veninoasa specie de vipera este micuta Vipera-Covor(Echis carinatus), care are in medie 50cm. lungime, din India si Nordul si centrul Africii, care ucide aproximativ 10000 de oameni pe an, din cei 40000 care mor in toata lumea in fiecare an din cauza unei muscaturi de sarpe.

Varietatea coloritului si dimensiunilor in aceasta familie este incredibila, de la culoarea neagra uniforma a viperelor melanice din Arctic pana la desenul geometric complex de pe Viperele de Gabon si de la Vipera de Nisip Africana(Bitis parangweii) cu 33cm. pana la Şarpele de Tufis(Lachesis muta) din America de Sud care ajunge la 2.5-3m lungime.
Aproximativ toate speciile de vipera au solzi carenati si toate au pupila verticala, asemanatoare cu cea a unei pisici, care se dilata in conditii de lumina slaba.
Un alt semn de evolutie avansata reprezinta faptul ca majoritatea viperelor, exceptie facand genul Lachesis sunt ovovivipare, nascand pui vii.
in Romania familia Vipridae este reprezentata de 3 specii si in total de 5 subspecii iar unii cred ca mai sunt prezente inca 2. Acestea sunt:
-Vipera comuna, Vipera Neagra sau Naparca(termen total nepotrivit)-Vipera berus berus, iar unii specialisti suspecteaza si existenta subspeciei Vipera berus bosniensis.
-Vipera cu Corn, Vipera cu Nas, Naparca cu Corn, Naparca cu Nas-Vipera ammodytes ammodytes si Vipera ammodytes montandoni.
-Vipera de stepa-Vipera ursinii renardi
-Prezenta Viperei de Faneata-Vipera ursinii rakosiensis este acum nesigura.
-Vipera ursinii moldavica este rezultatul incrucisarii celor doua subspecii mentionate anterior.

¬ VIPERA COMUNĂ ?Vipera berus berus este a doua cea mai comuna specie de sarpe din Romania si cea mai comuna din toate viperele din Romania si Europa, avand o raspandire foarte larga. Totodata este cel mai nordic sarpe din lume, ajungand si in cercul polar. La noi se gaseste numai in zonele montane si submontane, de-a lungul lantului carpatic, exceptie facand padurea Barnova din judetul Iasi, care este situata la ses. Traieste intr-o diversitate de habitate, lizierele padurilor, stancarii, jnepenisuri, chiar si turbarii. Vipera se recunoaste usor, dupa forma si dupa desenul ei caracteristic. Maculii ajung pana 65 cm. lungime si sunt colorati de obicei in cenusiu, gri deschis sau argintiu cu banda in zig-zag neagra pe spate contrastand cu fundalul. Femelele sunt ceva mai mari ajungand la 80 cm. si se diferentiaza de masculi prin culoarea mai inchisa, fiind de obicei cafenii, brune, sau cenusiu cu banda in zig-zag de pe spate fiind neagra sau cafeniu inchis, roscata. La ambele sexe se pot intalni varietati de culoare cum ar fi indivizii melanici, complet negri, si mai rar, femele rosii uniform. Personal am intalnit vipere comune numai in judetul Suceava, indosebi in municipiul Campulung Moldovenesc, majoritatea de colorit normal, si trei indivizi melanici, nici un mascul mai mare de 50 cm iar cea mai mare femela avea 63cm. Majoritatea au incercat sa se refugieze la apropierea mea, fugind sau ascunzandu-se sub pietre, si au opus rezistenta la capturare, incercand sa muste.

Hrana preferata a adultilor sunt micile rozatoare si soparlele de munte(Lacerta vivipara) , ocazional se hranesc cu mici insectivore, pui de pasari sau broaste. Puii se hranesc cu pui de soparle si insecte. Prada este mai intai muscata si injectata cu venin si eliberata. Dupa cateva minute, cand prada nu mai respira, sarpele, urmarind mirosul veninului lasat in urma, o gaseste si o inghite, proces lent ce poate tine si o ora. Digestia este mai rapida ca la serpii neveninosi deoarece veninul dizolva prada din interior spre exterior.
Viperele ies din hibernare la noi de obicei pe la mijlocul lui martie, in functie de vreme, si pe la mijlocul lui aprilie intra in perioada de imperechere, cand au loc lupte teritoriale intre masculi. Acestea au forma unui dans fara violenta in care masculii isi ridica partea anterioara a corpului si incearca sa-si impinga adversarul la pamant. invingatorul castiga dreptul sa se imperecheze cu toate femelele de pe acel teritoriu. La sfarsitul lunei august sau inceputul lui septembrie, femelele nasc intre 5 si 18 pui de 14-19 cm lungime, care vor trebui sa supravietuiasca fara ajutor parental.
in captivitate am observat ca viperele, daca sunt manevrate des isi pierd teama si agresiunea fata de om dar foarte rar, se vor hrani singure. Am tinut anul precedent 3 femele gestante, din care una a nascut 10 pui, din care 2 morti, a doua a nascut 6 pui vii si unul mort iar a treia a avortat toti puii probabil din cauza stresului capturarii ei. in acest an(2003) am capturat 12 exemplare, din care am tinut 1 mascul si 3 femele in captivite, nici una fiind gestanta.
inca un lucru interesant este ca din toate specimenele capturate de mine pana acum doar 10% sunt masculi, dar nu pot fi sigur ca acesta este sex-ratio-ul in libertate.
S-a dovedit ca numai o mica parte din timpul lor si-l petrec incalzindu-se la soare, stand mai mult timp retrase. Aceasta specie intra in hibernare cel mai tarziu din toti serpii nostrii, uneori chiar in decembrie, din nou in functie de vreme.
Veninul viperei comune este indeosebi hemotoxic , si nu este considerat foarte periculos pentru om, desi au fost cazuri de muscaturi urmate de moartea victimei, mai ales daca aceasta este foarte tanara, foarte batrana sau sufera de probleme cardiace. in cazul unei posibile muscaturi se recomanda ligaturarea bratului muscat, largirea muscaturii printr-o incizie cu un bisturiu sterilizat la flacara si stoarcerea muscaturii urmate de prezentarea urgenta la medic pentru tratament cu ser.
Personal, pana acum, am avut un singur accident cu o vipera care sa fi avut urmari grave. S-a intamplat pe 15 iulie 2001 in timp ce colectam venin de la o vipera prinsa la Campulung. Simptomele semnificative au fost: greata, temperatura ridicata, voma, mai tarziu hipotensiune, durere suportabila in brat dar nici un edem. De-abia a treia zi m-am prezentat la spitalul din municipiul Suceava, unde am fost internat si am ramas 8 zile, fara sa primesc ser antivenin. Au aparut unele complicatii, infectie renala, care a trebuit combatuta cu antibiotice puternice.
in rest am avut mai multe accidente minore care nu au fost urmate de spitalizare.

¬ Vipera berus bosniensis se gaseste, din punctul de vedere a catorva specialisti in unele zone din Apuseni, si se diferentiaza de subspecia precedenta, avand doua randuri de solzi intre supralabiale si suboculare, si desenul in zig-zag este intrerupt spre posteriorul corpului, luand forma unor benzi transversale. Nu am intalnit aceasta subspecie niciodata si nu pot comenta asupra existentei ei la noi in tara.

¬ VIPERA CU CORN-Vipera ammodytes ammodytes este o specie de povenienta mediteraniana si se gaseste la noi in Muntii Banatului, sudul Apusenilor, vestul Retezatilor, Depresiunea Cernei, Cetatea Devei, Portile de Fier, si izolat in Brasov. Specie considerata acum amenintata si strict protejata, a fost ucisa in proportii tulburatoare deoarece au fost considerate daunatoare si periculoase. Totodata au fost colectate ilegal de catre ?herpetologi amatori? cu scopul de a fi vandute sau tinute in captivitate, sau de catre oameni ce doreau sa se imbogateasca din afacerile cu venin de vipera. Procesul de recoltare de venin supranumit ?mulgere? este un proces extrem de stresant si periculos atat pentru animale cat si pentru oameni, si nu ar trebui practicat decat de catre specialisti. Vipera cu corn prefera un habitat uscat, grohotisuri, stancarii, liziere de paduri dar de obicei in apropierea unei surse de apa. Pot fi deseori vazute insorindu-se pe stancile de pe malurile Cernei, Nerei sau a unora din afluentii lor.
Şarpe de talie mai mare decat specia prezentata precedent, masculii au atins lungimi de 1.20 m., dar nu depasesc de obicei 90 cm. Femelele sunt putin mai mici in acest caz. Are corpul scurt si indesat, mai masiv decat al viperei comune si se misca mai incet fiind mult mai usor de prins. Coloritul este asemanator cu cel al viperei comune, masculii fiind de obicei un crem deschis, sau gri cu o banda in zig-zag neagra, ce contrasteaza puternic cu fundalul. Femelele sunt de un brun sau cafeniu deschis, cu zig-zag-ul roscat, fiind mai neclar.
La aceasta specie nu mai apar varietati de culoare cum ar fi indivizi melanici, probabil datorita faptului ca sunt mai termofile decat viperele comune, si nefiind intalnite in zone reci nu au nevoie sa capteze mai multa caldura prin culoare inchisa.
O alta trasatura caracteristica a viperei cu corn este desigur cornul, de pe varful botului, format din 2-4 solzi, care serveste la imitarea mai reusita a mediului pentru ca sarpele sa ramane nedetectat de catre prada sau pradator.

Am intalnit Vipera ammodytes ammodytes, in libertate in luna aprilie 2001 in Brasov, gasind 3 masculi cu dimensiuni cuprinse intre 60-70cm, si in august, 2003 la Baile Herculane, unde am capturat 2 femele, de 40 si 80 cm, si un mascul de 70. Acestia, pareau ca nu remarcase prezenta mea si nu au incercat sa se refugieze, dar la capturare au inceput sa suiere puternic si sa muste echipamentul.
Adultii de Vipera cu corn se hranesc aproape exclusiv cu rozatoare, iar puii si juvenilii se hranesc cu Şoparle de Ziduri(Podarcis muralis) si Gusteri(Lacerta viridis), de aemenea tinere. in captivitate se acomodeaza relativ repede, se hranesc singure, preferabil cu soareci dar nu se imblanzesc niciodata. Ceva deosebit este faptul ca aceasta specie, spre deosebire de vipera comuna se reproduce in captivitate cu usurinta.
Fiind mai sensibila la temperaturi scazute, iese din hibernare la inceputul lui aprile, iar dupa vreo doua saptamani intra in perioada de imperechere, in care se desfasoara aceleasi evenimente ca la specia precedenta. La sfarsitul lui august, inceputul lui septembrie femela da nastere la 4-20 pui vii, de 15-24 cm. lungime, care de asemenea isi vor purta de grija singuri.
Viperele cu corn isi petrec o mare parte din timp retrase dar stau mai mult ?la soare? decat viperele comune, avand un metabolism mai rapid. Intra in hibernare mai repede, uneori chiar din septembrie.
Veninul subspeciei V. a. ammodytes este considerat mai toxic decat al oricarui alt sarpe din Europa, si este mortal pentru oameni. in cazul unei muscaturi se recomanda acelasi tratament ca si pentru viperele comune. S-au inregistrat destule cazuri in care musctaturile netratate s-au rezultat cu fatalitati. Personal nu am avut decat accidente minore cu vipere cu corn care nu au necesitat spitalizare sau tratare cu ser.

¬ Vipera ammodytes montandoni este o subspecie a viperei cu corn ce se gaseste la noi pretutindeni in Dobrogea, mult mai rar decat cea precedenta. Fiziologia, morfologia si comportamentul sunt aproape identice cu cele ale subspeciei prezentate anterior. Diferenta consta in dimensiunile putin mai mici, toxicitatea veninului mai slaba. Diferenta antomica consta in faptul ca rostralul este mai inalt decat lat. Totodata, varful cozii la aceasta este de culoare verde-fistic, pe cand la V. a. ammodytes este rosu-caramiziu.
Se gaseste tot in zone uscate dar acoperite de vegetatie, si de fiecare data in apropierea unei ape. in sudul Dobrogei se gaseste in luminisurile si pe potecile din padurile de foioase. Se hraneste cu rozatoare, Şoparle de stepa(Podarcis taurica), Gusteri(Lacerta viridis & trilineata dobrogica) de dimensiuni mici, si miriapode.
Personal, am intalnit aceasta subspecie in numere mici in Muntii Macinului, in apropierea Varfului Greci sau Ţutuiatul , si am observat-o in captivitate pentru o perioada foarte lunga de timp.

¬ VIPERA DE STEPĂ-Vipera ursinii renardi este o specie est-europeana, ce se gaseste la noi doar in Delta Dunarii, indeosebi pe grindul Letea, Caraorman si la Sf. Gheorghe. Este de asemenea strict protejata, fiind o specie pe cale de disparitie la noi in tara, datorita distrugerii habitatului si a speciilor introduse de catre oameni, in locurile de trai a viperei, cea mai de seama fiind fazanul, care este originar din Asia. Acest animal se hraneste atat cu prada viperei, soparle mici si insecte cat si cu sarpele insusi.
Vipera ursinii renardi este cea mai mare subspecie a speciei Vipera ursinii atingand o lungime maxima de 60cm. Aspectul ei este asemanator cu cel al viperei comune, deosebindu-se totusi de aceasta prin rostralul mai inalt decat lat. De asemenea masculul este mai deschis la culoare si putin mai mic. in general are aspect robust, corpul este scurt si gros, mult mai gros, proportional ca la viperele comune sau cu corn.

Traieste in zonele nisipoase de pe grindurile din Delta Dunarii, de obicei in zone bogate cu pipirig.
Eu am cautat vipera de stepa pretutindeni pe Grindul Letea, dar in zadar, singura urma de reptila care am gasit a fost o piele naparlita de sarpe de casa. in schimb am vazut cu ochii mei populatia imensa de fazani, din cauza caruia aceasta specie de reptila impreuna cu Şoparla de nisip-Eremias arguta deserti este pe cale de disparitie.
Fiind un sarpe de dimeniuni reduse se hraneste cu soparle mici-Eremias arguta deserti si Lacerta agilis euxinica si lacuste-Acridae, pe care le ucide folosind aceeasi arma ca si celalalte specii de vipera, veninul. O metoda de hranire foarte interesanta care a fost intalnita numai la aceasta specie, si mai ales la indivizi mai mici este urmatoarea: Vipera musca o soparla de coada, aceasta isi leapada coada iar sarpele o mananca.
Vipera de stepa iese din hibernare in luna aprilie, cand au loc si ritualurile de imperechere. in luna august femelele nasc 6-20 pui de 15-20cm. lungime, care se vor hrani cu insecte sau pui de soparle.
Am observat aceasta specie in captivitate din luna Noiembrie 2002 pana in prezent si comportamentul ei este asemanator cu cel al viperei comune, se imblanzeste foarte repede, dar spre deosebire de berus se hraneste singura, cu pui de soareci, soparle, greieri, cosasi sau lacuste. Nu sunt sigur despre dificultatea imperecherii lor in captivitate.
Veninul viperei de stepa este de o toxicitate foarte slaba, si nu este considerat periculos pentru om, dar totusi sunt recomandate aceleasi masuri de prim-ajutor si consultatie urgenta la medic in caz de o muscatura. Am avut ocazia sa observ personal efectul veninului de ursinii asupra speciei noastre. Veninul are mai mult efect local, bratul muscat se umfla, dublandu-se si se decoloreaza sau se invineteste foarte repede si este cuprins de o durere cumplita. Din fericire, de obicei aici se opreste efectul veninului, edemul dispare treptat, de asemenea si durerea iar victima scapa fara urmari grave pe plan lung.

¬ VIPERA DE FÂNEAŢĂ-Vipera ursinii rakosiensis, numita si Vipera lui Rakosi, a trait pana recent, iar unii cred ca mai traieste in fanetele Clujului.
Specia este destul de comuna in Ukraina si Republica Moldova. Este cea mai mica subspecie a Viperei ursinii , si cea mai mica vipera din Europa, ajungand maxim la 48cm. lungime.
Se deosebeste de subspecia precedenta, avand rostralul mai lat decat inalt, asemanator viperei comune.
Specie diurna, se hraneste in principal cu insecte, si este foarte sperioasa, fugind la apropierea omului. Veninul ei nu este periclos pentru oameni, de-abia fiind destul de puternic sa omoare o soparla sau un soarece.
Elementele de etologie sunt identice ca la Vipera ursinii renardi.

Personal, nu am intalnit aceasta specie, nici in libertate, nici in captivitate si desi nu am dovezi concrete care sa-mi motiveze parerea, cred ca a disparut de pe taramul tarii noastre.

¬ Vipera ursinii moldavica este rezultatul hibridarii naturale a celorlalte doua subspecii prezentate anterior. Se poate intalni la noi intr-o singura populatie, extrem de vulnerabila la Valea-lui-David, din judetul Iasi. Pana destul de recent nu era clasificata ca subspecie aparte ci pur si simplu ca Vipera ursinii renardi X Vipera ursinii rakosiensis. Aceasta subspecie prezinta unele trasaturi caracteristice amberor subspecii, probabil datorita ca se gaseste in punctul de intalnire a raspandirii lor.
Elementele de etologie sunt aceleasi ca si la celalalte varetati.
Personal, am observat numai doua exemplare conservate de Vipera ursinii moldavica detinute de Muzeul de Ştiinte ale Naturii din municipiul Iasi, care erau lungi de aproximativ 45 cm.

?Din vremuri imemorabile, omul a invaluit broastele, serpii si soparlele intr-o traditie, teama repulsie si mister. De aceea cele mai multe intalniri dintre om si aceste animale dezlantuie instincte ucigatoare, considerate eroice si demne de lauda. Daca ne apropiem fara prejudecati si cu interes de lumea din jurul nostru, broastele, serpii si soparlele apar intr-o lumina noua, incantandu-ne prin varietatea formei si a culorilor, eleganta miscarilor si complexitatea comportamentului, si impresionandu-ne prin foloasele pe care multe dintre ele le aduc omului.?- Ion E. Fuhn
in incheiere, trebuie mentionat ca toate speciile de vipera de la noi din tara, de fapt toata herpetofauna ocupa un rol extrem de important in mentinerea echilibrului natural, si daca am scoate un singur element din aceasta retea naturala consecintele ar fi drastice, atat pentru noi cat si pentru restul lumii vii.
in primul rand este vina oamenilor ca aceste animale au probleme, si consider ca, noi, cea mai evoluata fiinta de pe Terra, ar trebui sa ocrotim natura, sau, in caz contrar sa suportam consecintele iresponsabilitatii noastre.

mi rcea

am gasit randurile dv. deosebit de interesante, dar pe mine ma intereseaza cateva randuri despre sarpele din zona caselor ex. ilfov si care produc mare spaima. ce atitudine trebuie sa avem ? sunt periculosi ? cum ne protejam ?
multumiri

Malina

Si pe mine ma intereseaza acelasi subiect ca si pe Mircea. M-am mutat de curand la curte si dintr-o curte parasita din vecini, unde sunt ierburile foarte inalte, au venit la mine in curte vreo 4 serpi (atatia am vazut intr-o zi). Acum imi este frica sa ies in curte si sa imi mai las copilul nesupravegheat. Chiar daca stiu ca nu sunt veninosi, am o repulsie fata de ei, aproape de fobie. As vrea o solutie sa scap de ei, dar nu sa ii omor. Ma puteti ajuta?
multumesc

Catalin

interesante informatii si utile in acelasi timp.
sper ca inviitor sa aduceti inbunatatiri si eventual cateva fotografii, pentru a face o diferenta cat mai clara intre speciile potential periculoase si cele “de casa”

Aliodor Alexa

Am vazut un sarpe in zona Valea Moldovei judetul Suceava trecand strada chiar prin fata masinii, aproximativ 60 cm si complet negru. Nu am reusit sa il vad mai de aproape deoarece a traversat in graba dar i-am vazut spatele complet negru ca smoala. Sa fie vorba de vipera comuna?

iosif

am fost sgiriat de o vipera berus mascul matur, am primit ser antiviperin dar nu ma simt bine, as vrea sa stiu urmarile unui asemenea accident.

cata

Sarpe de casa cred?gasit in vara lui 2010 in Bragadiru Ilfov era ranit de pisica si l-am pus la loc ferit
[IMG]http://i1239.photobucket.com/albums/ff518/procatta/Gradina/Catta012.jpg[/IMG]
Si in Moldova exista un sarpe negru 50 -60 cm cap rotund ,lumea ii zicea Noparca nici acum nu stiu exact ce era,se zicea ca-i veninos.

Your email address will not be published. Required fields are marked *