Am citit Legea Republicii Moldova nr.160 din 12.07.2007 privind energia regenerabilă din scoarţă în scoarţă pentru a vedea tendinţele ţării în domeniul energetic. E extrem de interesant subiectul atât timp cât am fost deja de câţiva ani jertfa “Crizei Gazelor”. Privind dintr-o parte se creează impresia că totul merge în făgaşul normalităţii cu excepţia faptului că avem sute de legi fără acoperire economică, legi moarte ce au alteori efect invers asupra societăţii. La acest domeniu atribui şi Legea privind energia regenerabilă.
Un al doilea principiu al legii este protecţia mediului. Cu regret, nu se aude nimic despre colaborarea între Ministerul Energeticii şi Infrastructurii şi cel al Ecologiei şi Resurselor Naturale, în domeniul energetic alternativ. Idealismul legii e înţeles dar nemotivat. Ulterior public un extras din această lege:
Articolul 6. Obiectivele politicii de stat în domeniul energiei regenerabile
Obiectivele politicii de stat în domeniul energiei regenerabile sînt următoarele:
a) diversificarea resurselor energetice primare locale;
b) asigurarea, pînă în anul 2010, a producerii unui cuantum de 6% de energie din surse regenerabile din volumul energiei provenite din surse tradiţionale şi a unui cuantum de 20% – pînă în anul 2020.
În anul 2010 volumul amestecului de bioetanol şi benzină va constitui 6% din volumul benzinei comercializate, iar volumul amestecului de biodiesel şi motorină va constitui 5% din volumul motorinei comercializate.
În anul 2020 volumul amestecului de bioetanol şi benzină şi volumul amestecului de biodiesel şi motorină vor constitui, fiecare, cîte 20% din volumul benzinei şi motorinei comercializate;
c) sporirea securităţii ecologice, asigurarea ocrotirii sănătăţii populaţiei şi a protecţiei muncii în procesul de valorificare a surselor regenerabile de energie;
d) formarea unui sistem de producere, distribuţie, comercializare şi consum raţional al energiei şi combustibilului regenerabile;
e) atragerea investiţiilor în domeniul valorificării surselor regenerabile de energie;
f) colaborarea tehnico-ştiinţifică internaţională, implementarea performanţelor ştiinţifice şi tehnice internaţionale din domeniul energiei regenerabile;
g) asigurarea informaţională a activităţii de valorificare a surselor regenerabile de energie.
Conform sursei EnergoProiect:
În 1997, majoritatea ţărilor au încheiat un protocol prin care se angajau să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Acest protocol a ajuns să fie este numit Protocolul de la Kyoto, după numele oraşului japonez în care s-a ţinut conferinţa ONU în cadrul căreia a fost prezentat şi adoptat [1]. Prin acest protocol, ţările semnatare (printre care este şi ţara noastră) s-au angajat ca în perioada 2008 – 2012 să reducă emisiile globale de gaze cu efect de seră cu 5%, faţă de nivelul măsurat în 1990. Comunitatea Europeană (UE) şi-a luat angajamente şi mai serioase, propunându-şi o reducere de 8%. Pentru realizarea acestor angajamente, este absolut necesară regândirea strategiei de producere şi utilizare a energiei. În ceea ce priveşte producerea energiei, se are în vedere diminuarea consumului de energie fosilă (petrol, cărbuni, gaze naturale, etc.) în favoarea energiilor regenerabile (eoliană, hidro, fotovoltaică, biomasă, geotermală şi solară termală).
La nivelul anului 1997, sursele de energii regenerabile din UE produceau 6% din totalul energiei consumate. Plecând de la acest stadiu, UE şi propus dublarea surselor de energii regenerabile până în 2010, urmând ca în perioada 2010 – 2020 să mai crească cu încă 8%. Astfel, UE spera ca, la nivelul anului 2020, 20% din energia consumată să fie produsă de surse de energii regenerabile.
Republica Moldova însă abia în 2010 la nivelul 1997 ceea ce demonstrează faptul că suntem cu 15 ani în urmă la acest domeniu.
Articol de Radu Bajureanu