Ghiocelul – simbol al vieţii, Omul – simbol al morţii

buket.gifZiua îndrăgostiţilor, 1 martie, 8 martie, să fie oare aceste sărbători motivul pentru care oamenii mînaţi de sentimentul respectului, dragostei, şi al pasiunii să pornească distrugerea naturii, care nici nu a apucat bine să se trezească? Iar noi femeile să ne bucurăm pentru acele câteva firicele de ghiocei, care îi primim timid în dar?…

Deja e luna martie, luna florilor şi a sentimentelor, zăpăda de afară şi ghioceii îmi aduc aminte de legenda mărţişorului. Merg pe stradă, iar în cale îmi apar două doamne cu braţe pline de ghiocei, în mod normal ar trebui să mă bucur, dar ochii mi se umplu de tristeţe. Aceste gingaşe plante au fost scoase din braţele naturaii şi aduse în faţa noastră, unde mai devreme sau mai târziu ajung în urnele cu gunoi, iar acel pahar cu apă, în care le punem, doar le prelungeşte bietelor plante chinul de a muri încet.

Niciodată nu am înţeles de ce oamenilor le place să admire cum o floare se ofileşte şi piere, în loc să se bucure pentru una care creşte şi se dezvoltă.

Sunt atîtea metode prin care puteţi impresiona persoana iubită. În cazul respedtiv, admiraţi ghioceii la ei acasă, adică în pădurile Basarabene, unde cresc timid printre frunzele ruginii. Aici îi veţi găsi mult mai frumoşi şi mai plini de viaţă. Decît să daruiţi cîteva firicele de ghiocei, oferiţi un cîmp întreg.

Poate că tu nu ştiaţi, dar ghiocelul are un drept al său de a creşte liber în păduri, este protejat de stat, iar, cu ajutorul nostru, a devenit o specie rară pe meleagurile Basarabene. Şi orice formă de extragere a sa din mediul natural se sancţionează. Noi, toţi cei care primim îndemnul vînzătorilor de a cumpăra ghiocei, suntem vinovaţi în moartea lor, şi chiar în dispariţia din mediul natural, în egală măsură.

Să lăsăm ghioceii să crescă şi să se răspîndească, pentru ca viitoarele generaţii, strănepoţii noştri, să-i poată vedea crescînd în natură, să-i admire nu doar in Cartea Roşie.

Sursa: GreenMedia
Tatiana Cimpoieş