O lecţie de conduită ecologică

La fiecare sfârşit de săptămână aleg să merg în unul din parcurile Chişinăului, în cele mai multe cazuri alegeam să vizitez Parcul –pădure Râşcani-Ciocana sau Parcul Dendrariu. Chiar dacă ultimul este cu mult mai îngrijit şi mult mai curat, primul are o aromă a sălbăticiei care atrage vizitatorii. Dar nu acesta este mesajul care am dorit să-l transmit, în acest sfârşit de săptămână am ales să vizitez parcul Valea Trandafirilor. Am pornit fericită, în speranţa să găsesc un parc pe măsura numelui ce îl are, sau măcar să fie aşa cum îl ştiam eu în trecut. Mare mi-a fost mirarea să descoper că erau mai mulţi oameni decât copaci în tot parcul, iar ceia ce a şters totalmente imaginea unui parc cu scop de recreere au fost multitudinea şi diversitatea deşeurilor ce m-a întâmpinat fastuos chiar de la intrarea în parc. Mi se crease impresia că aici nu a fost efectuată o salubrizare de mai bine de o lună. Sau poate este un proiect al autorităţilor publice locale de a arăta pe cât de murdari putem fi noi?
Nu aduc învinuiri autorităţilor, căci nu ei sunt cei care au adus acele deşeuri în parc. Iar atunci când ceva nu miroase bine, sau ne deranjează la ochi, noi imediat căutăm vinovatul fără a face o analiză asupra propriei persoane, fără a contribui la soluţionare prin exemplul propriu de „morală ecologică”. Tuturor ne place să găsim un loc umbrit, curat şi bine amenajat pentru frigăruiul ce intenţionăm a-l devora, dar mai puţin contează ce rămâne în spatele nostru. Întrebările de genul – oare cine este acel „cineva” care trebuie să adune mizeria lăsată de noi? Nu fac parte din meniul creierului nostru. Oare acea bătrânică, care fiind mânată de o pensie mizeră, continuând să muncească pentru câteva sute de lei lunar, oare ea trebuie să adune pungile, paharele şi sticlele de vodkă …?
Ne plângem că ne deranjează mirosul venit de la staţia de epurare, dar oare ce miros ar veni din acel parc unde cu o săptămână în urmă ai adus pungi pline de bucate şi ai plecat cu mâinile în buzunar acasă? Sau dragă consumator, pretinzi că şi pungile din plastic şi paharele de unică folosinţă şi multe alte ambalaje, tot le-ai consumat?
Se pare că timp de 2 zile pe săptămână, noi Homo Sapiens Sapiens ne tranformăm în devastatori ai spaţiilor verzi din Chişinău şi preajma lui. Privesc la lumea animală, care nu dispune de angajaţi ai salubrităţii, sau patrulă militară, şefi de birouri, măturători… dar lumea lor este mai curată, mai ordonată. Poate ar fi cazul atunci când evadăm în aceste colţişoare înverzite să urmărim viaţa patrupezilor, sau a păsărilor căci învăţăm poate o lecţie. Altfel nuştiu cum ar arăta să invităm doamna Girafă să ne ţină lecţii de etică.

Autor: Rodica Negură

Viorica

Din pacate in Chisinau se vorbeste foarte putin despre ecologie si despre mediu. Pentru gratare ar trebui sa fie spatii special amenajate, dar pentru inceput primarul este ocupat cu problemele din politica. Sper sa vad un Chisinau din ce in ce mai inverzit si mai curat.

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.