Recent am avut plăcuta ocazie să revin în regiunea Beleu şi Manta. Am dat de situaţia care se întâlneşte în toate regiunile ţării. Şi aici, în zonele ocrotite de stat pescuitul ilicit are tentaculele tocmai în cultura rurală. Pescarii locali fără a ţine cont de legislaţie, de perioadă, de specii se ocupă intensiv de pescuitul tuturor speciilor de peşte.
Deşi legea e considerată a doua carte căpătâi aceasta nu e respectată. În conformitate cu Legea privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat, adoptata de către Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 1538-XIII din 25.02.98, au fost declarate rare şi ocrotite de stat 269 de specii de plante. 126 de specii de plante rare, (81 de angiosperme, 1 gimnosperm, 9 pteridofite, 10 briofite, 16 lichenofite, 9 micofite) au fost incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova (2002). În anexa I a Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Berna, 19 septembrie, 1979) au fost incluse 12 specii de plante vasculare care sunt răspândite în Republica Moldova. Conform actelor internaţionale această zone este un Sit Ramsar aflat în regiunea Prutului de Jos fiind reprezentat prin lacuri în lunca acestuia. Coordonatele geografice sunt 45°42’N 028°11’E, cu o arie de 19,152 hectare. Lacurile pot fi găsite în regiunea dintre oraşul Cahul, în aval şi satul Giurigiuleşti în lunca Prutului, în partea de sud-west a ţării, Prutul fiind graniţă de vest cu România.
Bărci pe malul lacurilor din lunca Prutului.
Dar să revenim la subiect şi anume la pescuitul ilicit în lunca Prutului. Metodele folosite sunt destul de largi. Sunt folosite ostensile ca undiţa, plasele, năvoade mici. Desigur pe mâna infractorilor se află şi acumulatoare cu ajutorul cărora peştele este electrocutat şi se ridică la suprafaţă. Multe din metodele îndrăzneţe sunt şi ilegale prin faptul că sunt interzise de lege.
Un soi de coşarcă pentru prinsul peştelui şi a racilor găsită în regiunea Colibaşi.
Administraţia locală în persoana primarilor sunt puşi în situaţia doar să urmărească aceste fraude fiind lipsiţi de baza legală de a interveni. Ei nu deţin puterea juridică pentru protecţia bazinelor ocrotite de stat iar administraţia centrală nu e capabilă să facă faţă acestor încălcări. Bărcile braconierilor stau chiar pe malul acestor lacuri fără a fi întrebaţi de organele statului care trebuie să înfăptuiască controlul ecologic privind respectarea legislaţiei.
Braconieri în cadru, pleacă să pescuiască.
Un alt aşa zis pescar îşi caută locul contravenţiei.
Am discutat cu pescarii care spun că lacurile Beleu şi Manta sunt vizitate şi de către mari demnitari de stat. Aici se prinde inclusiv Somnul, acest peşte este interzis de pescuit conform legii.
Metodele de pescuit sunt cu totul sălbatice. Cică e nevoie de o capcană de prins şoareci care se amplasează pe casă sau pe un loc nalt la care vrăbile au acces. Vrăbiile sunt prinse cu ajutorul acestui căpcan ciupind pâinea. Este nevoie de circa 20-30 de vrăbii ucise. Ulterior pe malul lacului se aprinde un foc la care aceste vrăbiuţe sunt coapte puţin pentru a da un gust ce place somnului. Sunt înfipte pe ostensilele de braconaj după care sunt plasate în diferite locuri de pe lacurile din lunca Prutului. Cică au fost prinşi reprezentanţi a acestei specii de 30-40 de kg.
Astfel, biodiversitatea din această zonă este distrusă prin deprinderilor localnicilor care sunt pe cât de bizare pe atât de barbare. Ce să mai…, aprinsul miriştii după cositul grânelor, aprinsul anvelopelor de Ziua de Paşti şi alte îndeletniciri ilicite. Iar braconajul poate fi ridicat la rang de profesie rurală.
O posibilitate de prevenire a braconajului ar fi controlul pe tot parcursul anului. Cu regret administraţia centrală şi cea locală nu are posibilitate de a investi timp şi resurse financiare pentru a contracara braconajul. E nevoie ca populaţia rurală să cunoască prevederile legale ce se referă la pescuitul ilicit precum şi amenzile. De regulă raziile se fac doar pentru a demonstra că se lucrează. Presupun că pe timp de un an sunt prinşi doar 5-10% din braconieri. Asta e situaţia reală, asta e viaţa care bate filmul.
La sfârşit de august am vizitat şi lacul de la Ghidighici. Am găsit şi aici bărci aruncate de cei ce braconează.
Radu Bajureanu
EcoExpert, environmental photographer
Domnule Bajureanu ce vorbiti ca oamenii de prin partile care se afla in lunca prutului au deprinderi barbare poate nu stiati dar in unele parti asa se aprind focuri de ziua de Pasti , si ca dau foc miristii dupa cositul grinelor oare prin centrul sau nordul Moldovei nu se face asa? Si daca sa vorbim de braconaj in Codru, padurea Domneasca nu exista braconaj, si multe altele…….etc. Asa ca fiti mai obiectiv………..
Desigur, arsul miriştii are loc de bună voie şi în cu creier lucid. Cei ce continuă această “tradiţie” sălbatică de paşti pot fi întâlniţi în ntoată ţara şi desigur nu sunt bolnavi de cap. Eu doar au perceput altfel focul de paşti care cândva se făcea cu lemne şi paie. Ca cetăţean nu înţeleg această tradiţie. Nu e vorba doar de lunca Prutului. Consider locuitorii din lunca Prutului mai omănoşi decât regiunile îndoctrinate cu tot felul de rahaturi. Oricum specificul prostiei se răsfrânge ca o boală. Cele mai prosteşti lucruri se prind destul de repede şi se distribuie în mase mai uşor şi mai repede decât lucrurile bune. Totul ţine de cultura populaţiei şi capacitatea de a percepe lucrurile.
cam exagerezi in descriere, la mine in sat nu se aprind cauciucuri de Paști si nici nu am vazut pescari-braconieri care sa prinda vrabii pentru a le folosi ca momeala, daca tot esti expert eco, studiaza mai amanuntit din punct de vedere biologic cum influenteaza arsul miristilor asupra agrocenozei.