Bioterorism în Chişinău 2010

În copilărie am învățat de la Țestoasele Ninja că suntem cu toții un soi de corcituri, mutanți, un rezultat al unor proaste experimente cu animale. S-ar putea spune chiar proaste experimente ecologice. Speciile ieșite din laborator au evadat spre o nouă natură – ecosistemul urban. Țestoasele ninja și-au găsit refugiu în unul din cele mai poluate medii – sistemele de canalizare. Canalele de colectare a tuturor deșeurilor umane. Chișinăul este un oraș foarte ÎNGRIJIT, cu multe grădini, parcuri, flori și străzi curate, creînd impresia unui exemplu de verde perfect. Cu toate astea sistemele de canalizare ale orașului și străzile de deasupra lor sunt pline de mirosuri urâte, fumegații putrede și copaci toxici.
Într-o eră de post-încălzire globală plină de despăduriri și dezastre ecologice, copacii sunt un fetiș al vechilor și al noilor guvernări, al doctrinelor patriotice, o îndatorire corporativă, rasism verde și greenwashing. Ideologia verde a ezitat însă în reexaminarea subiectelor legate de biodiversitate, variabilitate genetică sau a noțiunilor cu privire la speciile invadatoare sau parvenite. Sensibilitatea ecologică mai continuă să fie în mare parte o afacere laissez faire. Compania petrolieră românească Petrom a susținut recent o campanie de împădurire dezastroasă, care a plantat mii de copaci care sunt la moment considerați un pericol pentru ecosistemele locale și situația solului în multe părți ale lumii. Plantele nu sunt doar recolte folosite în alimentație sau comerț. Ele sunt instrumente ideologice, avînd rădăcini adânci în etos-ul național. Copacii sunt ocrotiți pentru sute de ani doar dacă au o oarecare conexiune cu o figură istorică – așa cum e stejarul lui Ștefan cel Mare. Cine decide care copaci sunt buni și care nu? Nouă de fapt începe să ne pese dacă un copac e dispărut sau este pe cale să dispară numai atunci când acesta devine un simbol de propagandă al heraldicii de stat, apare pe steag sau sub forma unei păduri mitologice străvechi amintite în imnul național. Prezența unei anumite specii de plante sau animale pe stema de stat este în general prima probă materială clară că acestea au fost eliminate din natură. Ele supraviețuiesc numai sub forma unei vagi memorii simbolice sau printr-un soi de vis bucolic fără nici un fel de suport biologic real.
Text de Ștefan TIRON

În copilărie am învățat de la Țestoasele Ninja că suntem cu toții un soi de corcituri, mutanți, un rezultat al unor proaste experimente cu animale. S-ar putea spune chiar proaste experimente ecologice. Speciile ieșite din laborator au evadat spre o nouă natură – ecosistemul urban. Țestoasele ninja și-au găsit refugiu în unul din cele mai poluate medii – sistemele de canalizare. Canalele de colectare a tuturor deșeurilor umane. Chișinăul este un oraș foarte ÎNGRIJIT, cu multe grădini, parcuri, flori și străzi curate, creînd impresia unui exemplu de verde perfect. Cu toate astea sistemele de canalizare ale orașului și străzile de deasupra lor sunt pline de mirosuri urâte, fumegații putrede și copaci toxici.
Într-o eră de post-încălzire globală plină de despăduriri și dezastre ecologice, copacii sunt un fetiș al vechilor și al noilor guvernări, al doctrinelor patriotice, o îndatorire corporativă, rasism verde și greenwashing. Ideologia verde a ezitat însă în reexaminarea subiectelor legate de biodiversitate, variabilitate genetică sau a noțiunilor cu privire la speciile invadatoare sau parvenite. Sensibilitatea ecologică mai continuă să fie în mare parte o afacere laissez faire. Compania petrolieră românească Petrom a susținut recent o campanie de împădurire dezastroasă, care a plantat mii de copaci care sunt la moment considerați un pericol pentru ecosistemele locale și situația solului în multe părți ale lumii. Plantele nu sunt doar recolte folosite în alimentație sau comerț. Ele sunt instrumente ideologice, avînd rădăcini adânci în etos-ul național. Copacii sunt ocrotiți pentru sute de ani doar dacă au o oarecare conexiune cu o figură istorică – așa cum e stejarul lui Ștefan cel Mare. Cine decide care copaci sunt buni și care nu? Nouă de fapt începe să ne pese dacă un copac e dispărut sau este pe cale să dispară numai atunci când acesta devine un simbol de propagandă al heraldicii de stat, apare pe steag sau sub forma unei păduri mitologice străvechi amintite în imnul național. Prezența unei anumite specii de plante sau animale pe stema de stat este în general prima probă materială clară că acestea au fost eliminate din natură. Ele supraviețuiesc numai sub forma unei vagi memorii simbolice sau printr-un soi de vis bucolic fără nici un fel de suport biologic real.

BIOTERORISM ÎN CHIȘINĂU 2010 – LECȚII DE PROPAGANDĂ BOTANICĂ PENTRU NATURALISTUL MODERN

Duminică, 6 iunie 2010, ora 20:00

APARTAMENT DESCHIS (str. Bucuresti 68/1, Chisinau)

Veniți cu florile cele mai dragi din vazon

Text de Ștefan TIRON
 http://bredarta.blogspot.com/